Rezultatul e corect. Putea fi mai bun, putea fi mai rău. A marcat Kane (ok, din penalty) și n-am pierdut, cum speram în articolul precedent. Avem noroc cu eliminarea regulii referitoare la golurile marcate în deplasare, pentru că altfel Real ar fi avut și varianta unei remize. Așa, va trebui să atace ca și noi. Ideea e să rezistăm psihic presiunii de pe Bernabeu. Ei au rezistat pe Allianz, unde – îmi pare rău, dar așa e – avem un public nedemn de acest club, ca să nu zic de căcat (excepție Südkurve).
Continuăm să fi prea vulnerabili în apărare, chit că lucrurile s-au îmbunătățit. Primul lor gol nu trebuia să existe, dar a existat. Inacceptabilă interpretare a fazei și poziționare a fundașilor. Pe de altă parte, am reușit să anihilăm în marea majoritate a timpului doi dintre cei trei oameni de atac ai lor (Bellingham, inexistent, și Rodrygo, cu excepția fazei în care a obținut penalty-ul).
Ratarea lui Sané din primul minut a semănat foarte mult cu cea în care tot el a fost protagonist în returul sfertului cu City. Până la urmă, a reușit să marcheze primul lui gol din octombrie încoace. Musiala mi s-a părut cam absent în joc, chit că a obținut penalty-ul nostru. Nu mai continui. Am jucat bine în general, dar câteva momente ne-au costat.
8 penalty-uri au fost acordate în meciurile FC Bayern – Real Madrid (5 pentru noi, 3 pentru ei). Niciunul nu a fost ratat.
N-am pierdut, n-am câștigat nimic. Nici ei, nici noi. Calificarea se decide pe Bernabeu, în 90 de minute, în prelungiri sau la loviturile de departajare. O singură dată în istoria duelului s-a decis calificarea la lovituri de departajare. Pe Bernabeu, în 2012, și noi am fost câștigători. Șanse sunt. Până miercurea viitoare avem tot dreptul să visăm.
FC Bayern pe româneşte 
de acord cu tine!
Avem dreptul sa visam…eu zic ca se poate!
E timpul sa tina sansa si cu noi!