Ultima despre ultimul Real – FC Bayern

Sunt trotilat. Ce voi scrie nu va avea în totalitate valoare de axiomă. Parțial, da. Să începem cu axiomele. Real Madrid – FC Bayern va rămâne duelul suprem în Europa în timpul vieții noastre. Că ești fan City, Dortmund, Liverpool, Barcelona sau al oricărei alte echipe, măcar în sinea ta ar trebui să admiți acest fapt. Echipele amintite sunt nimeni, chiar dacă au câștigat sau vor câștiga cândva, în timpul vieții noastre, UCL. Sunt fluturi, trăiesc o zi și mor o mie.

Real Madrid – FC Bayern 2-1: bestia negra e trecutul. Bestia blanca e prezentul

În 2012, când i-am bătut ultima dată, scorul victoriilor era 11-6 în favoarea noastră, iar ei nu câștigaseră niciodată la München. Unul dintre motivele pentru care presa spaniolă ne numise bestia negra. De atunci și până astăzi, tabela indică 7-0 în favoarea lor. Asta l-a făcut pe Rummenigge să declare pentru AS, înaintea partidei de ieri, că madrilenii au devenit pentru noi bestia blanca.

Pentru a ne salva sezonul, astăzi suntem obligați să câștigăm penultimul meci

Înaintea partidei tur, într-un editorial măgulitor intitulat „Bayern și Madrid, diferite dar egale”, jurnalistul spaniol Alfredo Relano de la AS (mult mai obiectiv decât exaltatul confrate Tomas Roncero) deschidea cu o afirmație atribuită lui Franz Beckenbauer, admițând totuși că nu există dovezi certe (eu, cel puțin, nu am găsit) că a rostit-o chiar Kaiserul.

FC Bayern – Real Madrid 2-2: mai avem o fisă. Ultima dată i-am scos pe Bernabeu

Rezultatul e corect. Putea fi mai bun, putea fi mai rău. A marcat Kane (ok, din penalty) și n-am pierdut, cum speram în articolul precedent. Avem noroc cu eliminarea regulii referitoare la golurile marcate în deplasare, pentru că altfel Real ar fi avut și varianta unei remize. Așa, va trebui să atace ca și noi. Ideea e să rezistăm psihic presiunii de pe Bernabeu. Ei au rezistat pe Allianz, unde – îmi pare rău, dar așa e – avem un public nedemn de acest club, ca să nu zic de căcat (excepție Südkurve).

Speranța mea, bazată pe istorie: dacă Harry Kane înscrie, nu pierdem cu Real

În istoria duelurilor cu Real nu a existat niciodată o perioadă atât de dezechilibrată. Precedenta data din perioada 2000-2002, când noi am înșirat patru victorii consecutive contra lor. Cu această excepție, ambele echipe câștigaseră în general măcar un meci din trei. Astăzi, însă, așteptăm de șapte dueluri un succes. Ultima dată ne-am bucurat cu 12 ani în urmă, în turul semifinalelor UCL. Aici intervine un anumit detaliu.

Retur cu Arsenal. Mazraoui sau Guerreiro? Pavlovic sau Laimer? Müller sau Tel?

Cu Davies suspendat și Gnabry plus Coman accidentați, cam astea sunt dilemele legate de titulari înaintea meciului decisiv pentru calificarea în semifinalele UCL. La conferința de presă de azi, Tuchel a sugerat răspunsuri la primele două întrebări, menționând că Mazraoui a jucat cu ceva dureri în ultima vreme și că Pavlovic nu a intrat în ritmul obișnuit.

Arsenal – FC Bayern 2-2: atitudine potrivită, joc destul de ok și un rezultat așa și așa

Înaintea meciului aș fi semnat pe loc, dacă cineva mi-ar fi oferit garanția unui egal pe Emirates. După încheierea lui nu sunt deplin mulțumit. Băieții s-au mobilizat așa cum îmi doream, dar au comis de câteva ori aceleași greșeli cu care ne-au obișnuit, chiar dacă au jucat peste nivelul din campionat.

Totul e contra noastră înaintea duelului de la Londra. E timpul pentru un meci mare

Forma colectivă și cea individuală sunt de partea lui Arsenal. Jocul în sine, de asemenea. Până și amănuntul deloc de neglijat că nu vom avea suporteri pe stadion. Sau cotele oferite de casele de pariuri. Altădată, un astfel de context ne motiva jucătorii la maximum. Pe vremea lui Effe, Kahn și Jeremies sau în timpul lui Ribéry, Olic, Robben, Schweini și Lahm. Uneori răsturnam calculele hârtiei, câteodată – nu, dar de fiecare dată trăgeam de noi ca nebunii și ieșeam cu capul sus. Când ne băteam cu Realul lui Zidane sau Ronaldo ori cu United-ul lui Sir Alex.

Întrebarea la care va răspunde dubla cu Arsenal din sferturile Champions League

Mai suntem o forță în Europa sau am devenit mediocri? De patru ani n-am mai prins semifinalele UCL. Dacă ne-ar fi spus cineva după triumful din 2020 că asta vom păți, eu, cel puțin, l-aș fi trimis la Obregia. Atunci, impresia era că aveam o echipă capabilă să mai câștige trofeul măcar o dată în viitorul apropiat.

FC Bayern – Lazio 3-0: esențial e că vom mai avea parte de încă o dublă de emoții

A fost cel mai bun meci din acest an calendaristic, chit că m-am perpelit până la golul 3, temându-mă să nu încasăm unul de nicăieri. Fără să rupem cu adevărat gura târgului, am avut măcar o viteză în plus (a patra?) față de restul partidelor jucate în 2024, o idee de joc mai clară și mai multă concentrare. Și nu în ultimul rând, mai mult noroc (și la ratarea lui Immobile la 0-0, și la golurile noastre, în doze diferite).