Autopsia ultimului dinozaur. De ce va retrograda Hamburger SV

Puține lucruri au rămas neschimbate în Bundesliga, de la primul fluier până azi. Numărul participantelor și orele de start ale meciurilor au variat, sistemul de punctaj a fost regândit, până și trofeul a trebuit modificat la un moment dat. Unele echipe au promovat și n-au mai picat vreodată, unele au făcut naveta între ligi, altele s-au dus și nu s-au mai întors, dar numai una a participat la toate edițiile. Această ultimă observație își va pierde valabilitatea cât de curând.

Pentru că de sâmbăta trecută a devenit limpede, chiar dacă matematica refuză absolut aiuritor s-o confirme, că Hamburger SV va retrograda. „Das war’s” (și cu asta, basta) a fost concluzia pe care o puteai citi în debutul cronicilor meciului cu Mainz (0:0). Nouă din zece jurnaliști sunt de părere că penalty-ul ratat de Filip Kostic în minutul 62 a reprezentat condamnarea hanseaticilor. Cu meciuri împotriva a șase formații din jumătatea superioară a clasamentului în ultimele nouă etape, posibilitatea ca Hamburger SV să mai poată recupera distanța de șapte puncte care o separă de locul ce duce la baraj e la fel de mare ca posibilitatea ca FC Bayern (adversarul de sâmbăta asta) să mai piardă campionatul.

„Ținând cont de posibilitățile de care dispune, clubul ăsta ar trebui să fie mereu în top 5 în Bundesliga”, declara pentru Die Welt, acum cinci ani, Manfred Kaltz, omul cu cele mai multe meciuri în tricoul lui HSV, unul dintre greii echipei care a câștigat Cupa Campionilor Europeni în 1983. Idee exprimată anterior și de Uli Hoeness, într-un interviu pentru 11 Freunde: comparând resursele, Hamburg ar trebui să fie concurentul pe termen lung al lui Bayern, nu Dortmund. Și atunci, cum s-a ajuns aici? Cine așteaptă explicații savante pentru criza fără precedent va fi dezamăgit.

Instabilitatea accentuată de la nivelul conducerii. Nici un club din prima ligă germană nu a trebuit să suporte atât de multe schimbări la nivelul conducerii precum HSV. Ultimele turbulențe majore dintr-o serie întinsă pe ani s-au petrecut foarte recent. La începutul lui februarie, HSV Fussball AG (clubul de fotbal care s-a desprins din clubul-sportiv în 2014, devenind societate pe acțiuni) și-a ales un nou Consiliu de Supraveghere. Nici două săptămâni mai târziu, a avut loc un scrutin pentru desemnarea președintelui HSV e.V. (clubul-mamă), acționarul majoritar al HSV Fussball AG.

Învingătorul a declarat că nu poate colabora cu membrii Consiliu de Supraveghere recent investit și că va demara procedurile de înlocuire a unora dintre ei. Iar astăzi, Bernd Hoffmann, președintele HSV e.V., a anunțat demiterea lui Heribert Bruchhagen, președintele HSV A.G., și a directorului sportiv Jens Todt. Nu mă voi apuca să înșir acum toate celelalte cazuri de genul acesta. E suficient să redau un citat din Rafael van der Vaart, fostul jucător al clubului. „Sunt sigur de un singur lucru: aici nu va fi niciodată liniște”, a răspuns olandezul, când a fost întrebat ce crede că se va alege de HSV.

Lipsa de inspirație în alegerea antrenorilor și graba de a-i schimba. Ultimul antrenor care a câștigat un trofeu important (Cupa Germaniei) cu Hamburg a fost Ernst Happel. Se întâmpla în 1987. Mandatul austriacului legendar a durat șase ani. După el, hanseaticii au schimbat antrenorul de 29 de ori. În medie, nimeni n-a rezistat mai mult de un an și ceva la HSV, în ultimii 31 de ani. Pe măsura trecerii timpului, reputația celor aleși a devenit parcă din ce în ce în mai îndoielnică. Minimul absolut a fost încredințarea echipei, chiar și pentru câteva zile, unui amator (Rodolfo Cardoso, în 2011 și 2013). Acest lanț al slăbiciunilor s-ar fi putut rupe în 2008, dacă șefii clubului ar fi avut mai mult fler și ar fi ținut mai puțin la etichetă.

Întâmplarea e celebră: un scouter a fost trimis la Mainz, să-l analizeze pe Jürgen Klopp. Raportul acestuia a fost devastator: nonconformistul antrenor avea o atitudine cam ciudată în relația cu presa, întârzia la antrenamente, umbla în blugi și fuma. „Să nu mă mai sunați niciodată! Nu vom putea colabora, dacă pentru voi contează mai mult aceste lucruri”, le-a transmis Klopp, care a semnat cu Dortmund. Ce a urmat, se știe. BVB a decolat, în timp ce Hamburg a driblat de câteva retrogradarea, continuând cu numirile ciudate. În ianuarie, de exemplu, i-a încredințat misiunea salvării lui Bernd Hollerbach, care anul trecut a picat dintr-a doua într-a treia cu Würzburger Kickers, după ce n-a câștigat nici un meci în retur. Bilanțul său la HSV? Zero victorii în șase partide. Exemple mai potrivite pentru lipsa de inspirație în alegerea antrenorilor nu cred că există.

Absența unui proiect pe termen mediu sau lung, în birouri și pe teren. Probabil că oamenii care s-au succedat la conducerea lui Hamburg au ajuns în acele funcții și pentru că au prezentat niște proiecte de redresare a clubului. Problema e că, dacă citești presa, aceste proiecte n-au fost niciodată puse în aplicare. Jurnaliștii susțin că lucrurile decurg cam la fel, de câțiva ani: șefii noi au venit, au propus un plan, rezultatele de pe teren n-au corespuns așteptărilor, fanii s-au supărat, șefii s-au panicat, au renunțat la planul inițial și au început să recurgă la măsuri pompieristice, la demiteri și transferuri la cald.

Lipsa de consecvență a conducerii are o replică în iarbă. „Nici fanii, nici adversarii n-ar fi în stare să explice ce joacă Hamburg în ultimele sezoane”, a scris Handelsblatt. „Nu pot indentifica un sistem în ceea ce jucăm acum”, a declarat Manfred Kaltz, confirmând astfel afirmația jurnaliștilor. În această privință, vina aparține doar pe jumătate antrenorilor. Responsabili sunt și șefii, care îi schimbă prea des. „Continuitatea a fost și rămâne cea mai importantă condiție a succesului în fotbal”, este opinia lui Wolfgang Klein, carea a deținut funcția de președinte în perioada de maximă glorie a clubului (prima jumătate a anilor ’80).

Presiunea continuă care apasă pe umerii fotbaliștilor. „Ne termină nervos să privim clasamentul”, a mărturisit Gotoku Sakai, în toamna lui 2016, într-un moment în care Hamburg se zbătea, ca de obicei, în subsolul Bundesligii. Spunea asta un japonez, ajuns între timp căpitan al echipei. Absolut de înțeles pentru unii jurnaliști, care au invocat celebrul ceas al stadionului, ce măsoară timpul petrecut în Bundesliga. „Ceasul! Presiune mai mare nu poate exista. Prezența neîntreruptă în Bundesliga! Dar mai e ceva: de când se joacă fotbal organizat în Germania, clubul înființat în 1887 și care a câștigat de șase ori campionatul a jucat mereu în prima ligă și nu a retrogradat niciodată. Cine ar vrea să fie primul?”, s-a întrebat retoric autorul unui articol de pe site-ul sportbuzzer.de.

Politica de transferuri și randamentul redus al multor jucători. Dintr-un club capabil să atragă staruri, HSV tinde să devină un club obligat să se despartă de orice jucător mai bun al său. Ultimul vedetă ajunsă la Hamburg a fost Rafael van der Vaart (2012). Dar olandezul a fost departe de randamentul demonstrat în prima perioadă petrecută în tricoul lui HSV (2005-2008; tot de atunci datează și ultimele victorii împotriva lui Bayern). De atunci, prea puține achiziții au avut impactul dorit (click aici și spuneți-mi câți jucători trecuți în coloana din stânga au impresionat în ultimii șase ani).

În aceeași perioadă, au plecat fotbaliști buni sau foarte buni ca Jérôme Boateng, Van der Vaart, Heung-Min Son, Dennis Aogo și Hakan Calhanoglu. O altă problemă o reprezintă dezechilibrele de profil din lot. “Nu există un portar capabil să câștige meciuri. Nu are cine să-i țină locul lui Nicolai Müller, accidentat grav. Lipsește un jucător care să ofere soluții pe faza ofensivă. Asta poate face uneori doar Aaron Hunt, dar acesta seamănă prea des cu un bolid de curse cu 200.000 de kilometri la bord”, a scris sportbuzzer.de.

Situația financiară dificilă, care a provocat dependență de un singur om. Transformarea în societate pe acțiuni nu avut succesul scontat nici din punct de vedere economic. Hamburg a încheiat pe minus de fiecare dată. Dar nici anterior deciziei de desprindere de clubul-mamă n-a dus-o mai bine, așa că ajuns să aibă o datorie de peste o sută de milioane de euro (cam tot atât a investit în jucători noi, în ultimii patru ani). Confruntați cu posibilitatea de a nu primi licența din partea Ligii din cauza situației financiare, conducerea a apelat la miliardarul Klaus-Michael Kühne,unul dintre cei mai bogați oameni din Germania.

Acesta s-a arătat dispus să ajute, dar influența sa în interiorul clubului a crescut tot mai mult, chiar dacă este acționar minoritar. De-a lungul timpului, octogenarul patron al unei companii de transport a pompat circa o sută de milioane de euro în club (printre altele, a plătit 12 din cele 25 de milioane de euro necesare pentru a doua venire a lui Van der Vaart), ceea ce l-a făcut să se creadă priceput într-ale fotbalului și îndreptățit să ceară schimbări în posturi-cheie, precum cele de director sportiv și de președinte al Consiliului de Administrație. Tot el a insistat, în 2013, pentru înlocuirea lui Torsten Fink cu Bernd Hollerbach. Refuzat atunci, a primit satisfacție anul acesta, în ianuarie. Consecințele sunt deja cunoscute.

Sursa: de.toonpool.com

Sursa: de.toonpool.com

Reclame

9 comentarii la “Autopsia ultimului dinozaur. De ce va retrograda Hamburger SV

  1. … a cam venit vremea … sper in sfarsit sa mearga unde le e locul (deocamdata) … sa terminam si cu Dinosauria si cu calculele istorice de 2 bani … asa nu-mi plac calculele meschine de genul: in 300 de ani echipa cutare nu a mai pierdut acasa, inseamna ca nu va pierde nici azi … mi-e greata de fazele astea … azi e azi si ieri e ieri … iar maine e maine … sper sa isi revina in cativa ani HSV si sa ajunga o echipa de top, macar in Bundesliga … orasul merita mai mult decat mizeria din ultimii ani … pacat in schimb de Koln careia ii port o simpatie aparte … si mai am o simpatie catre Stuttgart, dar nu asta conteaza … interesant este ca anul asta vor retrograda echipele celor mai mari orase din Germania, dupa Berlin, iar Munchen e intercalata intre cele doua ca populatie … nu voiam sa scriu prea mult, doar sa va anunt ca mi-am mai aruncat si eu privirile incoace, periodic, chiar siin perioada in care nu a mai scris nimeni nimic … sa vad daca nu cumva mai e ceva pe aici :))))))))))))))) … ganduri bune tuturor si o primavara minunata!!!

    • Azi e azi și ieri e ieri, dar azi e dependent de ieri, iar mâine e dependent de azi. Prezența continuă în Bundesliga e un fapt (nu calcul) istoric cu care te poți lăuda. Părerea mea.

  2. … clar ca nu putem avea toti aceeasi parere … asa e si bine si asta e rostul discutiilor … cat despre lauda :))))))))))))))))))))))) … la sfarsitul sezonului terminam si cu lauda :)))))))))))))))))))))))))) … ma bucur ca ne mai confruntam pe blogul asta … pusi pusi la toata lumea

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s