Locul sfințește clubul? Despre rolul jucat de geografia economică în fotbalul actual

Comentând pe marginea cazului Aubameyang și încercând să explice dorul de ducă al gabonezului, un editorialist de la Bild a scris că principala arteră comercială din Dortmund a devenit prea scurtă pentru salariul atacantului. Cu alte cuvinte, orașul german nu mai poate satisface o anumită nevoie pe care aș numi-o „primară” în cazul unei categorii de fotbaliști din care mi se pare că face parte și Pierre-Emerick. Mă refer la nevoia de opulență.

Bineînțeles că are și Dortmund magazine foarte scumpe și localuri foarte fine, dar nu se compară cu Londra, de exemplu. Capitala Angliei surclasează urbea din bazinul Ruhrului la capitole importante pentru o bună parte a fotbaliștilor, precum posibilitățile de shopping și de entertainment sau atenția pe care ți-o acordă presa, făcându-te să te simți buricul pământului.

Ce vreau să spun este că, la oferte egale din punct de vedere salarial și al perspectivelor sportive, marea majoritate a jucătorilor care nu au o simpatie pentru una dintre echipe va alege să semneze cu cea din orașul mai atractiv când vine vorba despre petrecerea timpului liber. Cred că asta este una dintre consecințele celor peste șase decenii de progres material aproape continuu înregistrat de societatea occidentală, obișnuită cu abundența și cu trăirea la maximum a clipei.

Din punct de vedere economic, s-a mai întâmplat ceva important în Occidentul ultimei jumătăți de secol: a sporit bogăția celor mai mulți oameni care fuseseră bogați și înainte, a multor orașe care fuseseră bogate și înainte, a multor state care fuseseră bogate și înainte. Și pentru că fotbalul este oglinda societății și a economiei în mijlocul cărora este practicat, cluburile bogate din orașele bogate au devenit și mai bogate.

Nu poate fi doar o întâmplare faptul că mai peste tot cele mai puternice cluburi activează în regiuni sau orașe bogate și atractive în același timp: Londra și Manchester, Madrid și Barcelona, Paris, Milano și Torino, München. Bineînțeles că există și excepții: orașe mari, foarte tentante pentru fotbaliști pentru viața de dincolo de gazon, dar care nu reușesc să atragă sau să mențină vedete din cauza ofertei slabe pe plan sportiv și financiar (Hamburg și Berlin sunt cele mai bune exemple în cazul Germaniei).

Am scris regiuni sau orașe bogate și atractive în același timp, deoarece pentru cele mai multe vedete din fotbal nu contează numai și numai banii (dacă așa ar sta lucrurile, majoritatea ar juca în campionatele din Golf). Dorința lor de a câștiga un salariu cât mai mare trebuie să se împace cu dorința de a câștiga trofee importante și cu dorința de distracție (a lor și/sau a anturajului: părinți, soție/iubită, copii, prieteni).

În aceste condiții, ce șanse au să atragă sau să-și păstreze vedetele cluburi ca Borussia sau Schalke, din orașe cu un nivel de atractivitate mediu în cel mai bun caz? Ca să reușească, ar trebui să compenseze lipsa de vino-n-coa a localității cu o excelentă perspectivă sportivă, dar mai ales cu sume de transferuri și cu salarii peste cele oferite de concurența mai bine plasată economicogeografic. Pe termen scurt și mediu, așa ceva e imposibil. Asta nu înseamnă că sunt condamnate la eșec, ci doar că eventualele reușite vor avea caracter sporadic (vezi realizările BVB din ultimii opt ani).

În linii mari, nu le rămâne decât să procedeze ca până acum, un fel de politică a pașilor mărunți, o dezvoltare poate prea lentă pentru unii, dar continuă a businessului, și speranța că orgia financiară inițiată și întreținută de cele mai bogate cluburi se va încheia în viitorul nu prea îndepărtat, că fotbalul profesionist, „care nu a fost vreodată o instituție morală, dar în ciuda prețurilor ridicate nu a făcut niciodată o impresie atât de ieftină ca astăzi”, după cum bine scria ieri Süddeutsche Zeitung, va privi cândva înapoi cu rușine.

Până atunci, însă, mă tem că BVB și S04 nu-și vor putea depăși condiția de „gări de tranzit”. Foarte pricepute la descoperirea diamantelor neșlefuite, cele două cluburi (și multe altele) își pierd sex-apealul când giuvaierele prind a străluci. Se vor menține în categoria grupărilor care, aidoma unor tricouri, le rămân mici vedetelor la un moment dat.

Acesta este un eseu. Eseu fiind, e imperfect. Nici măcar autorul lui nu este pe deplin convins de justețea afirmațiilor conținute. S-a dorit a fi doar începutul unei dezbateri.

 

 

Anunțuri

10 comentarii la “Locul sfințește clubul? Despre rolul jucat de geografia economică în fotbalul actual

  1. Bun articolul
    Subiectul e complex
    Cum e posibil ca o tara precum Germania sa fie(in mare) o imensa gara de tranzit pe harta fotbalistica?
    Suporterii sunt acolo, puterea economica la fel….totusi ceva lipseste la nivel de top management.
    Sa fie curajul, inspiratia sau imaginatia?
    Cum au reusit englezii? Au gasit modalitati sa atraga banutii si au avut curajul sa riste
    Brandurile nu se fac peste noapte, insa cine
    joaca doar varianta “sigura” nu are sanse sa iasa in fata

  2. Atasez aici comentariul meu valabil si pentru post-ul precedent. Dupa parerea mea problema are 3 laturi simple. Economic: Ce om ar refuza o oferta unde este platit mai bine, unde ar face tot ceea ce face si in prezent si se presupune ca-i place meseria pe care si-a ales-o. Oricare din noi ar alege un angajator de top, eventual un brand european sau mondial, care-i face o oferta nu neaparat superioara financiar (dar de regula da) in dauna locului de munca actual unde perspectivele sunt stiute si clare. Ca om te-ai simti apreciat daca ai fi solicitat si mai este si dorinta umana de a face o schimbare in cariera.
    Sportiv: Avand o oferta de la un angajator de top ai sansa de a te dezvolta profesional, de a castiga trofee si de a asigura familiei o bunastare finaciara. De ce ai ramane la locul de munca actual in conditiile in care castigi sporadic cate un campionat iar nationala ta nu este o forta pe plan sportiv. Sa nu uitam ca sportivii au o cariera de 10-12 ani din care doar cativa sunt de varf, de regula provin din medii (familii) mai putin favorizate economic iar cei proveniti din Africa sau America de Sud (nebrazilieni) au sanse minime de a reprezenta ceva pe plan sportiv cu nationalele lor. Ganditi-va doar la cateva exemple: Weah, Abedi Pele, Figo, Bale, Reus, Overath, Bonhof si chiar Ibrahimovic care ar fi putut sa nu castige nimic sau au castigat foarte putine trofee desi erau niste fotbalisti gigantici.
    Management: Pentru cele doua conditii de mai sus trebuie sa ai un om de afaceri de succes care sa dezvolte afacerea si s-o aduca in prima linie pe plan european. Cu bune si rele Hoeness e unul dintre acestea. Unde era Bayern in anii 95-2000 pe plan financiar si unde este astazi. Sa poti plati salarii de top si sa castigi trofee nu e la indemana oricui iar problema e a ta si nu a altora care-si conduc afacerea mai bine. Ce manager are grija de bunastarea concurentei in dauna afacerii propri? De ce nu sunt forte cluburi ca West Ham United, Leicester, Tottenham, Napoli, Lyon (exemplele sunt la intamplare si nu vreau sa jignesc pe nimeni) care ar avea bani poate mai multi ca Hamburg, Hertha, Schalke sau Dortmund?

  3. @Dan
    Cred că nemții nu sunt dispuși să plătească pentru fotbal cât sunt dispuși s-o facă englezii. Mă refer mai ales la televiziuni și la suporteri. S-ar putea ca asta să fie consecința unui fel diferit de a vedea lucrurile (și de a le prioritiza). La urma urmei, memorabila definire a fotbalului drept o chestiune mai importantă decât una de viață și de moarte aparține unui englez, nu unui german.
    Dar ai și tu dreptate cu chestia aia cu managerii: e nevoie de un anumit tip pentru salvarea business-ului și de un alt tip pentru dezvoltarea lui.

    @Hopo_bm
    Teoretic, așa este. Dar sunt destul de mulți fotbaliști care par să nu respecte această ”schemă”. Aubameyang, de exemplu. Nu cred că șansele de a câștiga trofee sunt mai mari la Arsenal decât la Dortmund. Dar el vrea neapărat la Londra. În acest caz, au contat doar banii, se pare. Și mai e ceva. Pot să înțeleg că visezi să ai milioane, când n-ai decât sute sau mii de euro salariu. Dar să vrei și mai mult, când tu ai deja 9-10 milioane salariu, mi se pare lăcomie pură. Auba și alții ca el nu sunt oameni de afaceri, care au în sânge nevoia de a-și dezvolta continuu businessul. Cu ce câștigă acum la Dortmund ar putea trăi fericit până la adânci bătrâneți și să-și fericească pe viață și persoanele dragi lui.

    • @Catalin
      Aubameyang e intr-un punct mort al carierei la Dortmund. Sportiv s-a plafonat, stie jocul echipei, stie ce pot coechipierii, stie managementul clubului pe scurt stie ce il asteapta si proiecteaza in viitor mersul carierei lui. In Anglia poate ca nu va castiga neaparat ceva pe plan spotiv dar va avea mai multa vizibilitate, ceva bani in plus (si sa nu crezi ca nu e o diferenta in a avea 12 milioane sau 13), sansa de a avea si alte contracte pubicitare, vrea sa incerce ceva nou iar managementul lui Dortmund nu are forta sa-l retina pana la terminarea contractului actual.

  4. fotbalul se vinde mai bine in anumite zone deoarece este un “produs” mult mai bine ambalat si promovat
    Poate si nemtii (telev sau suporteri) ar plati mai mult daca li s-ar propune un alt fel de a aborda fotbalul…cine nu risca…
    inca ceva…cei care au pornit de jos si au ajuns pe “acoperisul lumii” au ceva in comun: inca de la inceputuru au gandit si visat la scara Mare
    Suntem cine suntem poate insemna totul sau fffff putin
    S-a punctat f bine : in anii 90 Bayern era jos ca business…insa Uli a aratat ca se poate

  5. Faptul că mai toate echipele din Germania au stadioanele pline de ani buni, chiar dacă rezultatele multor echipe nu rup gura târgului (mai ales în Europa), mă face să cred că neamțul de rând e mulțumit cu stadiul actual al lucrurilor. Că nu simte nevoia unor măsuri radicale pentru îmbunătățirea nivelului.

    • suporterii iubesc fotbalul si consuma ce li se ofera
      daca cineva este obisnuit sa manance placinta cu mere(fara sa incerce si altceva)…nu inseamna ca doar asta prefera…da-i tiramisu si poate vei avea o surpriza…nu poti afla fara sa incerci
      totul tine de cum ambalezi ce oferi…nu uita ce mandri au fost suporterii lui schalke cand a venit raul la ei….

    • Cred că numărul de suporteri prezenți pe stadion e un bun indicator al nivelului de mulțumire al publicului. Dacă arenele ar fi pe jumătate goale, șefii cluburilor ar trebui să admită că ceva nu e în regulă. Dar cum lumea se bulucește la meciuri, strategia lor actuală pare corectă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s