Uli Hoeness, fotbalistul. De la VfB Ulm-ul copilăriei lui la FC Bayern-ul vieţii lui

Pentru că Uli Hoeness a împlinit astăzi 63 de ani şi pentru că tot se întâmplă ca în această perioadă să citesc o carte despre el (Christoph Bausenwein: «Das Prinzip Uli Hoeneß. Ein Leben in Widersprüchen», ediţia a II-a, Verlag die Werkstatt, Göttingen, 2014), am redat mai jos câteva informaţii mai greu sau imposibil de găsit pe toate drumurile referitoare la cariera lui de tânăr fotbalist, din frageda copilărie până când, adolescent fiind, a semnat cu FC Bayern. Mi-am propus ca acesta să fie primul episod al unei serii de articole despre Hoeness, care să mai cuprindă cel puţin două: Uli – fotbalist la FC Bayern, şi Uli – manager la FC Bayern.

* * * * *

Încă din copilărie, Uli făcea totul pentru a mări şansele de succes ale echipei lui. A refuzat nu o dată să-l lase pe Dieter, fratele mai mic cu un an, să joace în aceeaşi formaţie, motivând că pune în pericol victoria; în cel mai bun caz, îi permitea să stea în poartă, de unde îl dădea afară imediat, dacă i se părea că luase un gol parabil. “Eu marcam acolo, în faţă, golurile pe care le lua fratele meu dincolo, în spate”, avea să povestească mult mai târziu Uli.

* * * * *

La vârsta de 6 ani a fost remarcat (alături de fratele său) de căutătorii de talente ai lui VfB Ulm, club pentru care a jucat primul meci în cadru organizat din viaţa lui. Deoarece coechipierii erau, în medie, cu patru ani mai mari decât el, Uli a jucat cu o legitimaţie falsă. Trucul n-a folosit la nimic: echipa a pierdut categoric şi turul (2:12), şi returul (1:8).

* * * * *

Uli a obţinut prima victorie cu ocazia celui de-al treilea meci pentru piticii lui VfB Ulm, când a marcat şi primul gol în fotbalul organizat. Şi tot atunci a câştigat şi primii bani din sport: un unchi i-a răsplătit evoluţia bună cu 10 mărci.

* * * * *

Unul dintre cele mai importante triumfuri din cariera lui Uli datează de la vârsta de 8 ani. În 1960, de Rusalii, se afla într-o tabără la Memmingen, ca tânăr membru al parohiei catolice din Ulm (la dorinţa părinţilor, Uli devenise ministrant, adică ajutor de preot). Numai că mintea îi stătea doar la derby-ul VfB Ulm – TSV Ulm 1846. Pentru că şeful taberei nu i-a acordat o permisie ca să poată juca în marele meci ce urma să decidă campioana regiunii, Uli a evadat. S-a suit pe bicicletă, a pedalat 60 de kilometri şi a ajuns – obosit mort şi transpirat fleaşcă – la pauză, când adversarii conduceau cu 4:0. A împrumutat ghetele unui coleg, a intrat la începutul reprizei a doua, a marcat patru goluri, iar VfB a câştigat cu 6:4. Chiar şi Paula, mama lui, a fost atât de mândră, încât nu l-a pedepsit. “Dimpotrivă, mi-a pregătit prăjitura mea preferată, cu căpşuni, pentru care am o slăbiciune şi acum. Şi totuşi, a fost singura dată când nu m-am atins de ea. Am adormit în faţa farfuriei, cu lingura în mână”, a povestit Hoeness la mult, mult timp după aceea.

* * * * *

La 13 ani s-a transferat de la VfB Ulm la TSG Ulm 1846, unde antrenorul l-a folosit iniţial ca fundaş. Degeaba: pe Uli îl trăgea aţa în atac. Prin urmare, cei doi au convenit asupra unei reguli: de fiecare dată când vroia să se arunce în ofensivă, Uli trebuia să se uite spre banca de rezerve; dacă antrenorul îi făcea un anumit semn, putea să urce, dacă nu, era obligat să rămână în apărare.

* * * * *

Pe 23 iulie 1966, un Uli Hoeness în vârstă de 14 ani se afla în tribunele stadionului din Sheffield, la invitaţia unui profesor englez, şi se pregătea să urmărească meciul Germania – Uruguay de la Cupa Mondială. Văzându-l pe Beckenbauer la lucru, Uli şi-a pus o dorinţă: “Să pot juca cândva, la o echipă de club sau în naţională, alături de acest fotbalist înzestrat de Dumnezeu”. Dorinţa avea să i se îndeplinească peste numai patru ani.

* * * * *

La 14 ani şi-a dat seama că trebuie să-şi îmbunătăţească viteza şi rezistenţa, aşa că şi-a conceput un program care să-l ajute: se trezea la ora 4 dimineaţa, până la 6 îşi făcea temele pentru şcoală, alerga apoi până la 8, stătea la şcoală până la 1 după-amiază, după care se antrena iar. Datorită acestui regim, la 18 ani alerga suta de metri în 11 secunde.

* * * * *

În aprilie 1967 a fost omul meciului dintre naţionalele de elevi ale Germaniei şi Angliei (nemţii au câştigat cu 6:0, iar Uli a marcat două goluri), determinând o revistă sportivă să scrie că “în câţiva ani, acest licean va fi vedeta unei echipe din Bundesliga, dacă nu cumva chiar a naţionalei de seniori. Dacă nu se va întâmpla aşa, nu vom mai da pronosticuri niciodată”. Timpul a demonstrat că jurnalistul a avut dreptate.

* * * * *

În 1970 era curtat de mai multe cluburi cunoscute, dar de fiecare dată a susţinut că nu era încă pregătit să facă pasul cel mare, că deocamdată vroia să rămână fotbalist amator, să-şi ia Bacalaureatul, să studieze anglistica şi să obţină o slujbă de lucrător comercial la gruparea la care se afla atunci (TSG Ulm 1846), pentru a-şi putea suplimenta veniturile. Uli a rezistat tentaţiilor până când la uşa casei părinteşti a bătut Robert Schwan, managerul de atunci al lui FC Bayern. “Peste 48 de zile urma să dau Bacul la matematică şi aveam meditaţii când a sosit Schwan. A aşteptat răbdător până am terminat şedinţa, apoi am semnat contractul, deşi clubul meu preferat era Hamburger SV”.

* * * * *

FC Bayern a plătit 40.000 de mărci germane clubului din Ulm în schimbul lui Hoeness, iar acestuia i-a dăruit un BMW 2002 nou-nouţ şi un cec gras. Cu toate acestea, Uli a pretins mereu că nu condiţiile financiare l-au determinat să semneze cu bavarezii: “Nu datorită banilor sau maşinii oferite am semnat cu FC Bayern, ci datorită stilului de negociere al trimisului lor. Aş fi putut câştiga mai mult la alte cluburi, dar eram extrem de orgolios şi, în plus, mi se oferise şansa de a-mi îndeplini visul: acela de a juca alături de Beckenbauer”. Pentru că a insistat să rămână amator pentru moment, FC Bayern i-a îndeplinit şi cealaltă dorinţă: l-a angajat ca lucrător la maşina de marcat, contra unui salariu lunar brut de 2.000 de mărci germane.

* * * * *

Va urma (foarte probabil)

Anunțuri

12 comentarii la “Uli Hoeness, fotbalistul. De la VfB Ulm-ul copilăriei lui la FC Bayern-ul vieţii lui

      • Mii de multumiri din partea mea !!! Si daca nu mii de ani pe acest pamant ci in vesnicie, dar zeci de ani sanatosi, pufosi si sanatosi pe acest pamant si in aceasta viata, iti doresc si tie, si celorlalti care mai scriu/scriem (deci si mie … :)))))))))))) … ) pe aici … si nu in ultimul rand lui Uli si celorlalti care fac parte sau au legatura cu Clubul !!!

    • Frumos articolul si plin de informatii pe care nu le stiam despre Uli. Bravos Cata !

      @hippy – pacat ca au ratat ocazia Lever, Schalke si BVB. Shaq se putea incadra bine la oricare din ele si a plecat relativ ieftin.

      Off-topic: Hojbjerg a semnat pana in 2018 si primavara asta o sa fie la vecinii de la Augsburg. Sper sa il vedem in primul 11 de la anu pentru ca are nevoie de meciuri in picioare cu grupul de la Bayern.

      • … ti-am spus Vlad, cel putin e parerea mea, Pierre-Emile mi se pare ca va fi unul dintre cei care cred ca se va pensiona la noi … desi la cat e de tanar mai este … dar eu cred in continuare asta …

  1. … asta este … vedeti si voi ca voteaza toata lumea … asa au votat si basta … fiecare tara afiliata are 3 voturi … asta e regulamentul … puteti vedea voturile tuturor … noi stim ce stim … iar la vot iese cum iese … nu avem ce face …asa e bine … macar Manu va fi si mai impulsionat pentru viitor … cel putin asa sper …

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s