Respectabilul ziar Süddeutsche Zeitung a intrat în posesia unui studiu de circa 800 de pagini realizat de prestigioasa Universitate Humboldt din Berlin, intitulat «Dopingul în Germania, din 1950 până astăzi». Concluziile lucrării, încă nepublicate și despre care nu se știe dacă va vedea lumina tiparului din cauza controverselor stârnite, sunt deprimante pentru mine.
- sportivii din Germania de Vest (fosta RFG) au fost dopați în mod sistematic și organizat începând din anii ‘70.
- statul a finanțat decenii la rând cercetările despre anabolice, testosteron, estrogen, și EPO.
- dopingul din RFG nu s-a dezvoltat ca reacție la cel din Germania de Est (fosta RDG), ci în paralel cu acesta.
- fotbaliștii foloseau Pervitin și alte amfetamine, în timp ce atleții preferau anabolicele.
- dopajul a fost mai degrabă susținut, decât combătut de politicieni.
* * * * *
Despre subiectul ăsta am discutat de multe ori cu Dan. El e convins că dopajul se practică în mai toate disciplinile sportive și că nu poți face mare performanță fără doping, eu refuz să-l cred. El zice că nu bagă mâna-n foc că fotbaliștii de la marile forțe ale Europei sunt curați, eu aș băga-o, dar mi-e frică. El mă întreabă cum mama naibii pot jucătorii lui FC Bayern și ai lui Dortmund să fie așa de proaspeți, să alerge în halul ăla și să facă pressingul ăla năucitor în finala Ligii, după alte 50+ meciuri disputate în acel sezon, eu nu prea știu ce să-i răspund.
FC Bayern pe româneşte 
Cred ca totul porneste de la o intrebare super simpla: ce e dopajul? Daca dopajul e doar obtinerea de avantaje pe care ceilalti concurenti nu le au atunci, cu siguranta, toti se dopeaza si singura dilema e calitatea metodelor folosite. Si, de partea asta sunt absolut sigur asa incat ma alatur lui Dan.
Unii folosesc EPO, altii steroizi modificati genetic asa incat sa se asimileze numai unui atlet anume facandu-i indetectabili (vezi doctorul Fuentes), altii isi oxgeneaza in mod artificial sangele odata pe luna, altii petrec timp in camere hiperbarice pentru a-si obijnui corpul cu inaltimea inaintea unei deplasari la altitudine, altii pur si simplu mananca fructe, carnuri si produse lactate de o calitate mai buna si au o dieta mai bogata in nutrientii necesari pentru o refacere mult mai rapida sau se folosesc de aparate care le ajuta muschii sa se refaca substantial mai rapid.
Dr. Hans-Wilhelm Müller-Wohlfahrt face minuni la Bayern cat si pentru alteti din toata lumea de nici nu mai stiu cati ani incoa si nimeni nu se intreaba dar cum de reuseste? Sincer, nu ma intereseaza raspunsul. Nu ma intereseaza nici macar daca o fac constient sau nu. Ne dorim sa fie cei mai buni si nu ma intereseaza cum fac asta cat timp clubul continua restul de politici gen sustinerea jucatorilor locali, sustinerea celorlalte sporturi de la club si ajutorul dat altor cluburi cat si comunitatii bavareze la nevoie avant o influenta pozitiva care merge dincolo de fotbal si intr-un mod sustenabil (fara falimente).
Mult prea cinic pentru gustul meu. Voi fi foarte dezamăgit (și nu mă va consola ideea că o fac și alții) dacă într-o zi se va demonstra fără putință de tăgadă, precum în cazul lui Lance Armstrong, că la clubul pe care-l susțin se practică dopajul în grup. Pot accepta că un fotbalist s-a dopat de capul lui, dar că mai mulți sau toți s-au dopat organizat, cu ajutorul sau la cerința clubului pentru că – vezi doamne – altfel n-ai nici o șansă – niciodată! Sper să nu primesc niciodată dovezi de felul ăsta.
Sper sa nu le primesti si, poate ca e cinic, dar sunt convins ca toate cluburile cu rezultate mari o fac si au facut-o intr-o forma sau alta la fel cum o sa continue sa o faca. Asa se exprima evolutia tehnologica in sport – prin felul cum evolueaza dopingul.
Două articole despre cazuri de dopaj în fotbalul german: http://bit.ly/11C2QNn și http://bit.ly/147vbMl.
Foarte interesante articolele si nu m-ar mira de nici un fel sa vedemin 10-15 ani acelasi gen de afirmatii de la favoritii nostrii mai recenti.
Ambele par sa fie preluate de aici http://tinyurl.com/SZ-doping
Chiar indic sursa, cu link, degeaba? Dacă citeai atent ce-am scris, ai fi văzut că ideea articolului ăsta chiar de la materialul de pe SZ mi-a venit. Și n-ai mai fi spus că articolele de pe Istoria Fotbalului sunt inspirate de SZ dacă comparai datele când au fost publicate.
Cumva imi scapase linkul la prima citire… dar ma refeream doar la faptul ca variantele in limba romana par sa fie preluari masive ale acelui articol.
Articolele postate de mine fac parte dintr-o serie mai lunga (dupa cum se poate observa pe site) si au fost publicate inaintea celui de pe site-ul german.
Pe mine ma mira ca te mira pe tine, Cata.:)) Nu am absolut nicio indoiala, treaba aceasta exista in toate sporturile profesioniste. As putea sa bag mana in foc ca, dezvoltarea sportului spaniol in mai toate ramurile s-a facut pe baza unor „sucuri” de ultima generatie.
Nu sunt chiar nou-născut, dar am rămas totuși un copil în privința modului în care îmi imaginez lumea. Iau în calcul posibilitatea dopajului în masă, dar știi cum e – până n-ai o dovadă clară, refuzi s-o accepți, preferi să crezi că toate-s bune și frumoase. Mă miră, însă, că mulți susțin că nu-i interesează dacă favoriții lor sunt dopați ori ba și că important e să câștige, nu contează cum.
Atat timp cat toate echipele sunt „injectate”, nu am vreo problema cu asta. Daca m-ar apuca ratiunea, nu as avea motive sa mai urmaresc competitiile sportive sau sa ma consum pentru vreo echipa.
Am practicat sportul de performanta si pot spune cu tarie ca aceste substante ,, miraculoase „ sunt destul de frecvente in viata sportivilor …Nu am acceptat aceste tehnici si sunt total impotriva , sper ca ai nostrii sa nu fii apelat la asa ceva desii nivelul la care sa ajuns pare imposibil fara sa fie ,, adapat„ ! :(
Big like din partea mea la partea cu refuzul. Ne poți povesti dacă și în ce condiții, cine și cum ți-a propus să te ”upgradezi”?
o cauza dopajului se gaseste la noi…publicul
cautam idoli…eroi de legenda….cautam absolutul
si il dorim week-end dupa week-end
Ca in orice alta afacere, firma numita Fotbal Club vede ca avand rezultate are sponsori care dau mai mult, vinde mai multe bilete in stadioane mai mari, ia mai multi bani din drepturi de televizare si sa vinde mai multe tricouri sau alte articole cu numele firmei. Actionarii isi doresc sa creasca profiturile iar de acolo se fac foarte usor toti pasii inainte indiferent pe ce poteca spre succes. Din pacare etica nu are nimic de a face cu sportul.
Un sportiv cinstit fata de regulile etice, care nu practica dopajul, nu e cinstit fata de cei care il sponsorizeaza, fie sub forma de contracte de publicitate sau chiar drept salariu luat de la angajatorul Fotbal Club, intrucat rezultatele lui sunt mai slabe decat se dorea. E chiar atat de simplu.
Ultimul paragraf e o nerozie cum rar mi-a fost dat să citesc.
fara oprire…daca se poate
Eu il sustin pe catalin, nu e normal ca in sport sa castige cei care se dopeaza, sportul e o intrecere, castiga cel mai bun, dar toti trebuie sa plece cu aceleasi sanse, factorii care fac diferenta ar trebui sa fie talentul, munca, seriozitatea, caracterul, in nici un caz drogurile, astea sunt bune pentru a-ti mari performantele doar daca vrei sa impresionezi vreo diva, intr-o aventura de-o noapte.