Destin

Pe la sfârșitul lui februarie 1943, în ciuda tuturor ororilor războiului, a distrugerilor, a foametei, cel puțin o femeie din München era fericită. Se apucase să deretice prin casă, să gătească și să croiască o rochiță nouă pentru fetița ei în vârstă de doi ani, căreia nu înceta să-i spună din când în când: “Tati vine acasă”.

*****

Pe 5 martie 1943, în ciuda frigului și a lipsurilor de pe frontul de est, măcar un soldat german care lupta la Orel, la câteva sute de kilometri de Moscova, avea motive să zâmbească: împlinea 34 de ani și aflase recent că poate pleca în permisie, acasă.  “Ce norocos sunt!”, nu-i exclus să-și fi spus înainte ca unul dintre catralioanele de gloanțe trase de ruși în al Doilea Război Mondial să-l omoare de ziua lui.

*****

Puțin mai târziu, în ciuda tuturor visurilor ei, femeia din primul paragraf primea de la un oficial al Reich-ului pe care un nebun îl vroia milenar o scrisoare care începea cu “Regretăm”, continua cu bla, bla, bla și se încheia cu “Führer-ul vă mulțumește!”. Disperarea și durerea sunt prea mari, credința ei în Dumnezeu prea mică pentru a nu-și omorî fiica înainte de a se sinucide.

*****

Josef Bergmaier (5 martie 1909-5 martie 1943) a făcut parte din echipa care a câștigat primul titlu de campioană a Germaniei din istoria lui FC Bayern. Ca atacant, a fost unul dintre cei mai buni în finala din ’32 cu Eintracht, contribuind decisiv la ambele goluri. De-a lungul carierei a mai jucat la SV Pasing, Wacker München și TSV 1860. La națională a marcat un gol în opt partide. Era înnebunit după filme și, după ce-ar fi renunțat definitiv la fotbal, i-ar fi plăcut să-și trăiască viața ocupându-se de micuțul cinematograf pe care îl avea în capitala Bavariei. Sursa foto: historiadelfutbolenimagenes

Anunțuri

3 comentarii la “Destin

    • Și ce ne mai place să folosim cuvântul ”război”, chiar și (sau mai ales) când vorbim despre fotbal… Nu cred că eu sau alții ca mine mai apelam la exagerarea asta, dacă am am fi trecut printr-un război adevărat. Cum de putem pune semnul de egalitate între WW II și un meci, oricare ar fi el, definindu-le cu același cuvânt? E ca și cum ai compara bomba atomică cu un pistol cu apă, ajungând la concluzia ”da, domle, amândouă sunt arme”.

  1. exact………..numai interese…………mii de vieti sacrificate in numele banului…………..de fiecare data cand vad prin europa bisericile alea mari medievale, construite in sute de ani……….imi imaginez cum au fost lovite in timpul razboaielor, si munca de sute de ani a unor oameni s-a naruit in cateva secunde………..minute……………….oribil in orice caz……………….e rau ca mai trb sa vb si despre asa ceva………….dar ar trebui sa constientizam cat rau pe termen lung creeaza un razboi cat de mic……………..as zice hai sa vb despre altceva………….dar in acelasi timp e bine de fiecare data sa aratam de ce nu sunt bune razboaiele……………

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s