Amintirile și impresiile lui COYS despre fotbalul german

Aventura mea în lumea vorbitoare de germană începe în februarie 2003. “Visul britanic” era cam în ceață, literally, fusese 9/11 și criză în domeniul IT, nu aveam atunci o experiență care să mă recomande și cum am prins un job destul de bine plătit în München, nu am mai stat pe gânduri. Așa că iarna grea a lui 2003 m-a prins la ultimul interviu, prima experiență cu Haxnbauer și ciolanul de porc cu varză, prima experiență în toaleta gării (deh, neobișnuit cu varza și ciolanul german) și posibilitatea de a-ți atârna sacoul pe umeraș în timp ce, errmmm, te eliberezi de povară.

Plus un meci de cupă Bayern – FC Köln (pe atunci în liga a doua) în care bavarezii s-au comportat precum ar fi avut în față Ajaxul lui Cruyff și le-au dat vreo 8 sau 9. Ce m-a surprins a fost un grup de tineri, toți îmbrăcați în tricourile lui Bayern, stând la masă cu un grup similar cu tricouri FC Köln, în “mâncătoria” din centrul orașului. Imagine observată de-a lungul timpului și la alte meciuri cu echipe din Bundesliga. Nu aveam pe atunci o mare experiență live în Premier League, iar comparația cu duelurile autohtone era inutilă.

Așadar venit, dat 110% la interviu, convins lumea, primit jobul, mers înapoi în România cât se procesa Greencardul (era pe vremea lui Schröder), revenit și început viața müncheneză. Vorba vine, întrucât era travel, doar weekendurile le prindeam în Bavaria. Însă d.p.d.v. fotbalistic nici că mă puteam potrivi mai bine, găsit apartament în Olympia Park. Și primul meci pe Olympiastadion, Celtic în CL, cu Team Lead-ul meu (mare fan Bayern). Extrem de underwhelming, am avut locuri foarte bune (teoretic), undeva prin mijloc, însă nu exagerez când spun că mare lucru din meci n-am văzut. Un așa stadion oribil mai rar! Probabil cu binoclu puteai prinde ceva, altfel habar n-am avut cine au marcat golurile, însă mi-a plăcut acel ritual la goluri. “Tooor! Roooooooyyy” (teoretic, nu mai mi-aduc aminte cine a marcat atunci), urmat de public, “Maaakay!!!”, “Bayern” (speaker), “Einz!” (public), “Celtic” (comentator), “Null!!!” (public), deși era 1-1 :) și mai ales, “Danke!!!” – “Bitte!”. Frumos :)! Bayern a bătut cu 2-1 și Probezeitul meu s-a încheiat en fanfare, cu un rating fenomenal și cu ceva beri (mai multe) lângă stadion.

A urmat Ajax-ul, un meci la care nu aveam intenția să mă duc, dar m-a prins săptămâna în München și U-Bahnul spre casă era plin de olandezi care cântau și cu care intrai cu lejeritate în vorbă. Și având în vedere că Ajax-ul are mereu un banner pe WHL de susținere, there you go, mers la casa stadionului și găsit lejer bilet de meci. Din nou, mare lucru n-am reușit să văd, însă atmosferă frumoasă, rezultat oribil (din punctul meu de vedere), însă acel Roy Makay iar a avut un meci de excepție. Un anume Lobonț a fost la receiving end. Am mai bifat ceva meciuri pe vechiul stadion, însă ori din plictiseală (6-0 sau 6-1 cu Dortmund nu mai țin minte, pe zăpadă), un 2-1 cu HSV cu un amic bun, fan Hamburg, îmbulgăreala de la pauză a fost de mare efect, am reușit să prind un bavarez cu o execuție de mare efect, ceea ce mi-a atras celebritatea în zona hamburgheză și prietenia veșnică a colegului :). A nu se înțelege că a fost ceva gen malefic, din contră, extrem de funny…

Olympiastadion e, cum am spus, un stadion învechit și mi-e greu să înțeleg cum a rezistat atâta vreme, mai ales în Germania. Bayern au dat lovitura cu Allianz-ul și trebuie să mărturisesc că e cea mai tare arenă fotbalistică pe care am fost până acum (și am văzut meciuri pe San Siro / Giuseppe Meazza, Parc Des Princes, Nou Camp, Ali Sami Yen, The Dell și, cu voia dumneavostră, White Hart Lane). Primul meci văzut acolo a fost semifinala de World Cup 2006 Franța – Portugalia, văzut din peluza franceză, meci oribil, atmosferă bună. Urmat de un 4-0 sec cu Spartak Moscova în CL, cu 0-0 la pauză și concert de fluierături și urlete (l-ați dat pe Ballack la Chelsea, rușine, banii înapoi pe bilete!!!). 4-0 în probabil un sfert de oră și mi-e rușine de rușinea ălora de urlau la pauză ca turbații. Urmat de o pauză scurtă, m-am mutat între timp în Elveția, însă, din nou, proiect în München și primul meci, Bayern – Juve 0-0 în CL. Și “’preferatul” meu în Premier League, Howard Webb la centru. Dominat de bavarezi, însă insuficient pentru boo-boys din sectorul principal din mijloc. Fluierăturile au început din minutul 20 și toată lumea din jur exulta că Bayern nu vor câștiga și va fi Abschiedsparty pentru Van Gaal?!? Jeez… i-am urât pe Redknapp și George Graham wholeheartedly, dar niciodată nu mi-a trecut prin cap să mă bucur de insuccessul echipei favorite doar pentru a vedea managerul plecat. Mda, și episodul mai 2012, unul dintre cele mai urâte din experiența mea fotbalistică. Și una din rarele situații când am ținut cu Bayern (și nu neapărat pentru că o victorie a lor ar fi confirmat ceea ce clasamentul din Premier League recomanda, anume participarea favoriților mei în editia asta de UEFA CL, ci pentru că ar fi meritat pe deplin pentru parcursul de până atunci; și pentru cele 50 de șuturi sau câte au avut).

Un alt moment ce m-a marcat în fotbalul german a fost retrogradarea lui 1860. Badly managed, însă iubită de publicul larg, de clasa de jos (clar, pentru middle sau middle-upper class în München e Bayern, pentru restul alternativa era 1860). Mă întorceam cu metroul de la un grătar la niște prieteni, într-o duminică, și am rămas marcat de oameni, bătrâni, tineri, fete, băieți care plângeau în metrou cu fularul 1860 la gât. Un alt fel de germanism (nu trăisem încă momentul 2006, așa că am rămas puțin șocat).

Ce-mi place în fotbalul german:

  1. Atmosfera familială, de sărbătoare câmpenească, de freundschaft. Sigur, am văzut meciuri în München, se prea poate ca în Germania de Est să fie exact pe invers. Era tradițional în Englischer Garten să vezi grupuri de suporteri stând la aceeași masă și împărțind maxibretzelul la un kil’ de bere, reconfortant.
  2. Prețurile. Dacă la meciurile Spurs dau minim 50 quids pe bilet, la Bayern cel mai scump cu Juve pe Allianz a fost 70 Euro. Mai ieftin decât ultimul meci văzut pe WHL acum două săptămâni și ceva, Spurs vs. West Ham, 72 quids. Mind you, cu Juve am stat exact la mijlocul terenului, rândul 10 sau 11, pe WHL am mereu obstructed view în Shelf Side.
  3. Transportul public. Match day pe WHL îmi ia în medie 6 ore (sudul Londrei – nord) dacă nu am nici o abatere de la regulament (aka băută), pe Allianz s-a terminat meciul la 22.30, la 23.15 ești acasă (fără a sta în buricul târgului, de fapt cam aceeași distanță în km). Eficiență greu de descris în cuvinte.
  4. Dortmund. Îmi place atmosfera creeată de fanii galbenilor, e exact ceea ce ar trebui să fie fotbalul. Sigur, puțin lame imnul YNWA, mai ales că probabil 90% nu știu versurile și e doar o humuială continuă, însă peluza lor e the place to be. Și aș vrea să ajung acolo pentru un meci.
  5. 5-a-side-ul în München. Practic every man and his dog joacă fotbal și e greu să prinzi un loc liber. Walk the walk, nu numai talk the talk.

Ce nu-mi place:

  1. Fluierăturile din minutul 20 din partea celor veniți cu ideea “I am here to be entertained”. Bayern e exemplul clasic.
  2. Lipsa suportului față de echipa locală. Dacă esti din Kaiserslautern, trebuie să ții cu 1. FCK. Dacă ești din Frankfurt, trebuie să ții cu Eintracht și nu cu Bayern sau Borussia.
  3. Zgârcenia. Cârnatul german e ieftin, la fel berea. De ce să-ți strici dispoziția analizând cu câți pfenigi a crescut cârnatul între 1970 și 1980 comparativ cu perioada euro?
  4. Lipsa de inventivitate. Clar, plictiseală maximă la cântece. Cred că și galeria Astrei Ploiești aia de la Giurgiu e mai inventivă decât suporterul german.

În altă ordine de idei, mi-ar plăcea enorm o finală Bayern – Dortmund pe Wembley. Ar fi ceva extraordinar, decât the ever boring tiki-taka sau vreo echipă italiană.

That’s it!

Anunțuri

8 comentarii la “Amintirile și impresiile lui COYS despre fotbalul german

  1. În cazul lui FC Bayern, cei care fluieră din minutul 20 s-au înmulțit îngrijorător din 2005, de când cu Allianz Arena. Merg acolo ca la circ, pentru că e de bon ton. Pe Oly erau muuuult mai puțini tocmai pentru că stadionul nu atrăgea. Nu se juca precum acum, cu casa închisă tot sezonul. Proporția de suporteri adevărați din totalul spectatorilor parcă era mai mare atunci.

    Dacă cei din Kaiserslautern țin cu FCB, de ce stadionul lor e plin aproape meci de meci și în liga a doua? De sunt umple arena la un Freiburg – Augsburg? Mă miră părerea ta despre lipsa suportului pentru echipa locală. Okay, o avea Bayern foarte mulți susținători în afara Münchenului și a Bavariei, dar cam așa stau lucrurile și în Anglia, cu trupe precum United sau Liverpool, din câte știu. Asta nu înseamnă că echipa locală n-are suficient de mulți fani măcar atâția cât să umple stadionul.

  2. Sunt aproape 30 de ani de cand am ales-o…………..si o iubesc in continuare…………….nu o cunosteam cand ma nasteam, dar a castigat atunci 3 ani consecutiv cupa campionilor……………74-75-76………………asa a fost sa fie………………iar de cand am cunoscut-o si am ales-o e doar ea………………si de cand o iubeam, am reusit doar odata sa casitgam cea mai importanta cupa europeana……………in 2001………………deja au trecut atatia ani………………..dar de fiecare data voi pierde si voi castiga cu ea………………………nu pot altfel………………voi muri si voi reinvia de fiecare data deodata cu ea…………………nu-mi pot explica de ce si chiar nu ma intereseaza………………..asta sunt si nu pot fi altfel, fara explicatie……………….si asta imi place cel mai mult si ma face sa nu ma schimb, ca nu pot explica………….nu pot explica de ce ma simt atat de pierdut cand pierde, si ca sunt atat de fericit cand castiga……………….cea mai nefericita zi a vietii mele a ramas drama dahoam………….19 mai 2012……………….oricat ma strofoc sa gasesc o alta zi, nu-mi amintesc…………………..cine stie ce mai urmeaza………………voi ramane mereu langa ea……………asta este…………..acum la sfarsit de an, cand nu sper sa castigam altceva decat doar campionatul, si cand chiar as vrea sa fiu in centrul orasului la prezentarea salatierei……………FCB fur immer……….LA MULTI ANI………………………

  3. l-am cumparat pe kirchoff de la mainz insa nu inteleg de ce-l aducem la noi abia in vara,vine dubla cu arsenal si am mai avea nevoie de un fundas central apt de joc
    cred totusi ca heynckes va opta pentru cuplul martinez dante,aicea vom vedea calitatea spaniolului
    stie cineva cind isi revine gustavo?

    • Kirchoff e international german U21 dupa care fugeau multe echipe. E bine ca l-am luat mai ales ca la vara o sa se cam termine contractul Danielei.

      Faptul ca nu il aducem acum e alt lucru bun intrucat ajunge la vara cu meciuri in picioare in loc sa incalzeasca banca la noi.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s