În sfârșit, ne puteam lăuda că am avut-o pe Viktoria. Prima noastră mare cucerire

Sigmund Haringer, Josef Bergmaier, Hans Welker, Conrad Heidkamp, Josef Lechler, Ernst Nagelschmitz, Josef Breindl, Franz Krumm, Hans Schmid II, Ludwig Goldbrunner, Oskar Rohr (de la stânga): FC Bayern, cu circa 90 de minute înainte de a deveni în premieră campioana Germaniei.

Acum 80 de ani FC Bayern reușea pentru prima dată o performanță care, repetată de 21 de ori, a ajuns să-i plictisească pe unii dintre noi: devenea campioană a Germaniei. Era revanșa unei echipe considerate de foarte mulți contemporani talentată, dar leneșă, ale cărei cele mai mari succese fuseseră două titluri de campioană a sudului Germaniei (1926, 1928).

SOCOTEALA NEÎNCHEIATĂ CU UN ADVERSAR PLEZNIND DE OPTIMISM

Pe 1 mai 1932, la Stuttgart, FC Bayern ratează șansa de a deveni a treia oară “regină” peste jumătatea meridională a țării: pierde cu Eintracht Frankfurt (0:2), un meci abandonat în minutul 80, după ce fanii bavarezi au invadat terenul, deoarece arbitrul nu acordase penalty la două hențuri clare. Chiar și așa, postura de vicecampioană a Sudului îi permite să lupte pentru titlul național.

După eșecurile din 1926 (optimi), 1928 (semifinale) și 1929 (sferturi), a patra tentativă de a ajunge în finala care decidea cea mai bună echipă din Germania are succes. 4:2 cu Minerva 93 Berlin, 3:2 cu Polizei SV Chemnitz, 2:0 cu FC Nürnberg și obțineam dreptul de a juca cu trofeul pe masă. Adversarul din finala de la Nürnberg? Eintracht Frankfurt! O echipă ai cărei șefi erau atât de siguri că ne vor învinge iar, încât comadaseră înaintea jocului vederi cu chipurile fotbaliștilor și cu inscripția “Campioana Germaniei 1932”! (foto stânga).

Sigmund Haringer, fundașul nostru din acea vreme, a scris mai târziu în cărțulia «Ich spielte gegen die Besten der Welt» (Am jucat împotriva celor mai buni din lume): “Așadar, o reeditare a bătăliei de la Stuttgart! Nouă ne convenea și chiar și cei de la Eintracht lăsaseră să se înțeleagă că nu și-ar fi dorit alt adversar. Eram de acord că partida întreruptă la Stuttgart trebuia jucată până la final”.

CĂPITANUL, UN FUNDAȘ, PUNE PRESIUNE PE ATACANȚI

Toată lumease pregătește cât mai bine pentru marele meci din 12 iunie 1932. Antrenorul Richard Dombi (căruia îi va veni rândul la o poveste pe blog cât de curând) nu lasă nimic la voia întâmplării, începând cu tactica și terminând cu programul de odihnă; la rândul lor, șefii clubului ajută cu bilete de intrare (foto dreapta) și cu locuri de cazare gratuite câteva sute de suporteri șomeri, care parcurg pe biciclete cei circa 200 km dintre München și Nürnberg.

În ceea ce-i privește pe jucători, aceștia au fost mobilizați la maxim de căpitanul Conrad Heidkamp. Două fraze din discusul acestuia au fost reproduse în cărțulia lui Haringer: “La Nürnberg vreau să văd că fiecare dă tot ce poate și că luptă până moare. Atacul trebuie să facă orice ca să înscrie un gol mai mult decât va primi apărarea”. Ziua mult așteptată putea să vină.

UN PENALTY, O CONTROVERSĂ ȘI CEVA BULAN

Și a venit. Pe 12 iunie 1932, după-amiaza, FC Bayern și Eintracht Frankfurt s-au năpustit una asupra celeilalte încă din minutul 1, nesocotind plictisitorul sfert de oră dedicat tatonării. Haringer, din nou: “S-a jucat direct de ambele părți și nimeni n-a ținut cont de vreun sistem. «La atac!» a fost tactica comună, ofensiva totală cu câte cinci atacanți ajutați de restul coechipierilor”.

Echilibrul s-a rupt în minutul 36, când șutul lui Josef Bergmaier a fost scos cu mâna de pe linia porții de un fundaș al lui Eintracht. Penalty! Unul care a născut o controversă: Haringer susține că el trebuia să bată, dar că l-a lăsat pe Oskar Rohr s-o facă, văzându-l “în vână”, în timp ce acesta pretinde că trebuia să execute Heidkamp, care i-a mărturisit că nu-l țin nervii și l-a rugat pe el să-și asume răspunderea.

Oskar Rohr deschide scorul din penalty în finala cu Eintracht Frankfurt.

Oricare ar fi adevărul, contează mai puțin. Important este că Rohr a transformat cu ceva bulan, pentru că de tras, a tras prost. A lovit întâi pământul, împrăștiind varul de la punctul de 11 metri și păcălindu-l, astfel, pe portarul celor din Frankfurt. ”Ăsta a fost norocul lui, că piciorul său și-a schimbat direcția după ce a lovit gazonul și a trimis mingea în colț, imparabil”, a fost de părere Haringer.

GLORIA DE PE FLANCUL DREPT ȘI MOARTEA DE PE FRONTUL DE EST

Al doilea și ultimul gol pică în minutul 75. Cel care scosese penalty-ul, mingicarul Bergmaier, rostitorul rugăminții “Lăsați-mă să driblez! Dacă mingea e la mine, înseamnă că nu e la adversari!”, îi pasează lui Franz Krumm, perechea sa de pe flancul drept, care își adjudecă propria clipă de glorie cu un șut la colțul lung. 11 ani mai târziu, cei doi colegi de aripă la FC Bayern își lăsau oasele pe Frontul de Est.

DUPĂ CE SE SATURĂ DE EA, JUCĂTORII O BAGĂ PE VICKY ÎN PATUL PREȘEDINTELUI

Dombi (stânga, rândul 2), Heidkamp, Rohr (dreapta, rândul 2), Haringer (stânga, rândul 1) și Bader cu trofeul Viktoria.

Și uite așa, bavarezii și-au îndeplinit visul de a pune mâna pe Viktoria, trofeul acordat campioanei Germaniei, reprezentând-o pe zeița antică a bătăliilor câștigate. După ce se satură de făcut poze cu ea, jucătorii o duc pe Vicky în camera de hotel a președintelui Kurt Landauer, o îmbracă în camașă de noapte a acestuia și i-o bagă-n pat, știind cât de mult și-o dorise.

A doua zi, FC Bayern are parte de o primire triumfală la München. Zeci de mii de oameni asistă la defilarea echipei către centrul orașului, în trăsuri (foto stânga). Urmează două săptămâni în care jucătorii sărbătoresc titlul zilnic, de fiecare dată în alt local. Dar fericirea lor și a suporterilor avea să țină relativ puțin. Peste nici măcar un an, prin instalarea la putere a partidului nazist, începea cea mai grea perioadă din istoria clubului.

surse foto: br.de, Dietrich Schulze-Marmeling: «Der FC Bayern und seine Juden» și «Die Bayern. Die Geschichte des Rekordmeisters», Bayern Magazin 15/62.

Anunțuri

16 comentarii la “În sfârșit, ne puteam lăuda că am avut-o pe Viktoria. Prima noastră mare cucerire

    • Mulțumesc și ție!
      Articolul despre Kuba mi se pare ok, dar multe dintre amănunte erau deja cunoscute. Ultima frază mi se pare cam optimistă: nu i-am văzut jucând pe Boniek, Lato și Deyna, însă Kuba – părerea mea – mai are până să-i depășească, măcar în privința trofeelor importante câștigate (europene, mai ales) și a performanțelor cu naționala.

  1. Scuze de off topic. Se intreba destula lume de ce in nationala Germaniei, este folosit un singur jucator de la campioana Dortmund si de la vicecampioana Bayern 7 sau 8, Polonia cu 3 jucatori de la Borussia au reusit sa rateze podiumul intr-o grupa de 4.

  2. da se pare ca jucatorii lui Dortmund nu prea stralucesc la nationale insa Hummels a facut 2 meciuri ft bune,nici acum nu-mi dau seama cum l-am putut scapa
    se pare ca in sferturi vom da de Grecia,adversar accesibil zic eu

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s