M-am întors cum am plecat

Nu demult am fost rugat să-mi descriu viața fără FC Bayern. O fac acum, chiar dacă nu sunt de spus prea multe. Ideea mare și lată e următoarea: în momentul de față știu despre ceea ce m-a apucat în vară cam tot atâtea câte știam și atunci. Mai nimic limpede, adică. În fine, nu contează.

Prin septembrie începusem să cred că sunt precoce, dintr-un anumit punct de vedere. Mă gândeam că traversez anticipat criza bărbatului de 40 de ani. În lunile de la mijlocul anului trecut nu-mi mai convenea nimic din ceea ce făceam, simțeam, gândeam, iubeam. Eram îmbâcsit, asfixiat.

Cineva mi-a spus că ceea ce mi se întâmpla era doar o banală criză atașată vârstei de 30 și ceva de ani (“Vai de capul meu! Dacă asta e așa nasoală, nu vreau să știu cum o să fie aia de la 40!”, am reacționat) și că o să redevin eu. Altcineva a observat, dimpotrivă, că m-am schimbat. Nici unul dintre ei nu s-a înșelat.

Am vrut și pentru ceva timp chiar am crezut că pot să-mi up-gradez simțămintele pentru Sportul Studențesc: de la simpatie la dragoste. Am fost la cinci partide în Regie, la una de liga a treia și la una de liga a patra. De la meci la meci mi-am dat seama că legăturile mele cu alb-negrii vor rămâne mai degrabă reci.

Pe FC Bayern am văzut-o în acest sezon doar câteva zeci de minute în total. Cam tot atâta timp am petrecut aici, pe blog. Am citit din scoarță-n scoarță ce-a scris fiecare și m-am amuzat pe seama micuțului haos din concursul de pronosticuri: nici o etapă fără reclamații către zăpăcitul Vlad.

Un semnal că aveam să revin la vechea iubire s-a produs în octombrie, când mi-am plătit, mai voit, mai de rușine, cotizația anuală. În noiembrie am renunțat definitiv la intenția de a mă debarasa de toate chestiile personale cu însemnele clubului, iar în decembrie am putut anunța că m-am întors.

Și-acum, încheierea. N-am știut, nu știu și e posibil să nu mă dumiresc pe deplin în veci asupra motivelor pentru care s-a întâmplat ceea ce s-a întâmplat. Sunt, însă, împăcat, deoarece știu altceva, cu mult mai important. Că m-am întors așa cum am plecat. Cu inima și mintea.

Anunțuri

10 comentarii la “M-am întors cum am plecat

  1. Bine ai revenit!! Dupa cum ai vazut noi, ceilalti, nu ne-am lasat de blog. Stai linistit, la 40 nu-i asa nasol, dimpotriva experienta si inteligenta acumulata de face sa te bucuri de aproape orice (ultimele rataciri cu femeile, berile baute si meciurile lui FC Bayern..)

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s