A fost odată când pluralul pentru pată era patimi

În ziua de 27 ianuarie a fiecărui an este celebrată eliberarea lagărului de exterminare de la Auschwitz (1945), fiind comemorate victimele Holocaustului și ale nazismului. De șapte ani încoace, fotbalul german contribuie la acest eveniment prin «Ziua amintirii» celor prigoniți și uciși de regimul lui Hitler.

Înaintea etapei care se dispută în jurul datei de 27 ianuarie au loc tot felul de acțiuni ale ligii, cluburilor și suporterilor care luptă împotriva rasismului, a xenofobiei și a antisemitismului. FC Bayern este parte activă în acest proiect, pentru că mulți dintre oamenii săi au avut de suferit în perioada național-socialismului.

Faptul că FC Bayern a avut mulți membri evrei, unii dintre ei chiar în funcții de conducere, faptul că un evreu a condus ani buni clubul și refuzul clubului de a se dezice imediat de el în martie 1933 s-au lipit ca o pată de bavarezi pe toată durata celui De-al Treilea Reich. (Anton Löffelmeier, în «Münchenul și fotbalul»)

Evreul la care se referă citatul de mai sus, cel de care nu ne-am dezis suficient de repede, este Kurt Landauer (1884-1961), de patru ori președinte al clubului. Arestat în noaptea de 9 spre 10 noiembrie 1938, a fost trimis în lagărul de exterminare de la Dachau, având numărul de deținut 20029.

În cartea «Bavarezii. Istoria supercampioanei», Dieter Schulze-Marmeling redă un fragment dintr-un document propagandistic redactat de un înalt funcționar nazist, pentru care conducătorii evreii implicați în sport, precum Landauer, “sunt mai răi decât holera, decât sifilisul, decât foamea”.

După cinci săptămâni de umilințe greu de imaginat, Kurt Landauer a fost eliberat datorită faptului că luptase pentru Germania în Primul Război Mondial. S-a refugiat în Elveția, de unde s-a întors în 1947, fiind ales din nou președinte al lui FC Bayern (1947-1951), după mandatele din 1913-1914, 1919-1921 și 1922-1933.

Cu excepția unei surori care a reușit, la rându-i, să supraviețuiască terorii naziste, Landauer și-a pierdut toți frații. Doi dintre ei au fost uciși în lagărele de exterminare de la Westerbork, respectiv Majdanek, al treilea a fost deportat și împușcat în Lituania, iar a doua soră a dispărut fără urmă după ce a fost deportată.

Preluarea puterii de către naziști a însemnat pentru burghezul FC Bayern o lovitură mai puternică decât pentru multe cluburi muncitorești “roșii” – în special din cauza faptului că era considerat un “club al evreilor” de opinia publică din München. Dar și profilul social al clubului trebuie să fi fost un pai în ochii naziștilor care se dădeau plebei. (Dietrich Schulze-Marmeling, în «Bavarezii. Istoria supercampioanei»)

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s