Hoeness i-a dat replica lui Lahm

 La şase zile de la apariţia interviului în care Lahm critica multe dintre deciziile luate de conducerea clubului, imperiul a contraatacat prin vocea lui Uli Hoeness. Într-o discuţie prelungită cu reporterii cotidianului Die Zeit, mangerul lui FC Bayern şi-a expus punctul de vedere într-o manieră ba delicioasă, ba arogantă etc. Traducerea integrală o aveţi mai jos. 

Die Zeit: Domnule Hoeness, o spunem direct, chiar şi cu riscul de a vă supăra de la bun început: poate că Lahm a încălcat contractul atunci când a acordat acel interviu, dar problema e alta. În afara celor din conducerea clubului, nu există nici o persoană, simplu suporter sau specialist, care să nu spună: „Lahm are dreptate”.

Hoeness: Asta nu mă interesează. Vă spun că Lahm s-a înşelat în aproape toate privinţele.

Die Zeit: După Lahm, clubului îi lipseşte o strategie coerentă pe termen lung.

Hoeness: Ridicol! Ce credeţi d-voastră că s-ar întâmpla dacă un antrenor cunoscut ar veni la tine, iar tu i-ai zice: „Aceştia sunt jucătorii şi trebuie să joci în sistemul nostru”? Franz Beckenbauer a dat singurul răspuns corect: sistemul nu este hotărâtor, pentru că o echipă bună trebuie să poată juca în mai multe sisteme. Filosofia de joc o decide antrenorul.

Die Zeit: Există totuşi cluburi de succes care şi-au dezvoltat o anumită filosofie de joc de-a lungul timpului şi care angajează antrenori care se pliază pe acest concept.

Hoeness: Sunt chiar curios să aud la ce vă referiţi.

Die Zeit: Barcelona, de exemplu.

Hoeness: 400 de milioane de euro datorii: super filosofie!

Die Zeit: Arsenal îi încântă de ani de zile pe fani, cu unul şi acelaşi antrenor, Arsène Wenger.

Hoeness: Arsenal? Îmi puteţi spune cumva când au câştigat ultima oară un trofeu internaţional? Din câte ştiu, Wenger nu a câştigat până acum un asemenea trofeu. Nemaipomenit exemplu!

Die Zeit: Ca să fim cinstiţi, nici FC Bayern n-a mai câştigat de ceva timp un trofeu internaţional, spre deosebire de Manchester United, să zicem. Acolo, însă, antrenorul a avut timp patru ani să construiască o echipă şi un sistem.

Hoeness: United? După ce a fost cumpărată de familia Glazer are datorii de 700 milioane de euro. În plus, asta s-a întâmplat demult, antrenorul n-ar mai primi şi acum atâta timp la dispoziţie.

Die Zeit: Lahm a criticat cumpărarea extremei Arjen Robben, prin care clubul şi echipa au fost de fapt constrânse să renunţe la un 4-4-2 cunoscut în favoarea unui 4-3-3 abia exersat.

Hoeness: Asta-i o prostie, cu Robben se poate juca şi 4-4-2.

Die Zeit: Dar stă pe bancă un Mario Gomez, care a costat 30 de milioane de euro.

Hoeness: Abia de-ţi vine să crezi, nu-i aşa? Cum de-l cumperi pe Gomez, dar nu-l foloseşti? Vă spun că noi, la acest club, n-am cumpărat nici un jucător până acum, pe care să-l şi impunem în echipă. Am fost de părere că, dacă îl vom transfera, va juca. Ce s-a petrecut în realitate îi contrazice pe toţi aceia care aveau impresia că noi facem presiuni asupra antrenorului, ca să-l folosească. Ce credeaţi d-voastră, „ce presiune ar mai face Hoeness, dacă ar putea, ca să-l vadă jucând pe Gomez, un fotbalist care l-a costat 30 de milioane”?

Die Zeit: Când e vorba de întrebuinţarea jucătorilor sunteţi extrem de combativ.

Hoeness: Ce mă enervează astăzi este faptul că oricine vorbeşte despre sisteme. În trecut mergeam la meciuri şi priveam cine câştiga. Acum fiecare îşi dă cu părerea. Cei mai mulţi dintre cei care se consideră atât de deştepţi şi-ar rupe mâna dacă ar trebui să deseneze un anumit sistem tactic.

Die Zeit: Dar Lahm încă nu şi-a rupt mâna vorbind despre tactică.

Hoeness: Lahm se înşeală în proporţie de 90% şi vă zic şi cine stă în spatele acestei poveşti. Roman Grill, impresarul său, care a lucrat şi aici în trecut, vrea să-şi impună clienţii drept căpitani, conducători de grup. Azi dimineaţă l-am întrebat pe Grill la telefon: „De ce ai spus presei că Philipp a fost de două ori, de trei ori la întâlnire cu cei din conducerea clubului? Ştii foarte bine că nu a fost aşa”. Iar el mi-a răspuns: „Cum altfel ar putea să se individualizeze?”. Acesta a fost răspunsul lui. Nu-i ruşinos?! I-am zis: „M-am lămurit, îţi doresc o zi bună”.

Die Zeit: Bine, dar Lahm îşi poate susţine de unul singur punctul de vedere, fără ajutorul impresarului.

Hoeness: Nu vă pune pe gânduri faptul că Piotr Trochowski a început să facă recent tot felul de comentarii la Hamburg? „Avem un lot prea puţin numeros” şi aşa mai departe. În mod normal el nu poate rosti două propoziţii, dar acum vorbeşte despre politica fotbalului! Ştiţi cine este impresarul lui? Roman Grill! Chiar şi portarul nostru, Michael Rensing, a început să dea săptămânal interviuri, de când îl are pe Grill impresar – şi ce prostioare spune! Şi-a anulat ultimele şanse de a deveni portarul numărul 1 la FC Bayern din cauza acestor interviuri. Nu se poate aşa aceva!

Die Zeit: Ce i-aţi fi spus lui Lahm, dacă ar fi venit cu nemulţumirile la d-voastră?

Hoeness: Am fi dezbătut problema, ne-am fi contrazis, poate. Noi vrem jucători majori! Dar Lahm nu a venit la mine.

Die Zeit: FC Bayern este unul dintre cele mai bine conduse cluburi din Germania, dacă nu cumva şi din Europa. Aţi realizat multe lucruri aici, unele de-a dreptul minunate, dar un aspect este foarte greu de înţeles: de ce schimbaţi atât de des antrenorii?

Hoeness: Nu putem băga toate cazurile în aceeaşi oală, antrenorii au eşuat din motive diferite. Klinsmann n-a avut de la bun început nici o şansă la München. Marea noastră problemă, dar şi a lui, a fost faptul că suporterii nu l-au respectat. Asupra acestui aspect m-am înşelat în totalitate. Pe de altă parte, Ottmar Hitzfeld a stat aici pentru o perioadă lungă. Vă spun că este şi visul meu să am un antrenor timp de trei, patru sau cinci ani, numai că asta este destul de greu de realizat în prezent, pentru că ar presupune să ai succes tot atâţia ani.  

Die Zeit: Uitaţi-vă la Werder Bremen, ei au reuşit să aibă succes în aceste condiţii.

Hoeness: Succes? În Bremen nu există nici un ziar de scandal. Până la urmă, cât de des a câştigat campionatul Werder? O dată. Aţi înţeles? Ştiţi când a câştigat Hamburg titlul pentru ultima oară? În 1983! Mi-am adus aminte de acest detaliu doar când l-am auzit spunând pe un taximetrist: „Doamne, de-am mai câştiga campionatul o dată!”. Şi când a fost Schalke, atât de lăudată astăzi, pentru ultima dată campioană? Acum 51 de ani!

Die Zeit: Dar Magath a câştigat de două ori eventul şi tot a trebuit să plece. Cine s-o mai înţeleagă şi p-asta?

Hoeness: Magath este un antrenor extraordinar, despre ale cărui metode se ştie, însă, că produc un anumit grad de uzură după vreo doi ani.

Die Zeit: Nu cumva problema constă în faptul că d-voastră sunteţi aici o persoană atotputernică şi că jucătorii vin direct la d-voastră dacă au o problemă, ştirbind astfel autoritatea antrenorului?

Hoeness: În nici un caz! Eu sunt doar cel care îi ajută pe toţi. Întrebaţi-l pe Jupp Heynckes unde s-a simţit cel mai bine în ultimii 20 de ani: în cele cinci săptămâni petrecute la noi!

Die Zeit: Nu vin jucătorii des la d-voastră, ca să se plângă din cauza antrenorului sau a metodelor sale?

Hoeness: În nici un caz! De când a sosit Van Gaal n-am mai discutat aşa ceva cu nici un jucător. De cinci luni.

Die Zeit: Vă interesează ce fel de om este un anumit antrenor, înainte de a-l angaja?

Hoeness: Normal. Este exact ca la transferurile fotbaliştilor. Se poate întâmpla, totuşi, să se schimbe după ce ajung la noi.

Die Zeit: Îţi schimbă München-ul personalitatea?

Hoeness: Da, presiunea ţi-o schimbă! Van Gaal mi-a spus că aşa ceva încă nu i se întâmplase.

Die Zeit: Îl cunoaştem pe Van Gaal mai ales prin imaginea pe care o are în presă: un om care nu numai că-i lasă pe jucători pe banca de rezerve, dar uneori îi distruge de-a dreptul, un om care le pretinde fiicelor sale să i se adreseze cu „D-voastră”, lucru pe care l-a recunoscut chiar într-un interviu, chestii care nu pot reprezenta un câştig pentru o echipă!

Hoeness: Dar acelaşi om a făcut dintr-o echipă de pluton campioana Olandei şi a jucat o finală de Liga Campionilor cu Barcelona. Van Gaal este un specialist recunoscut. Am ştiut că va pretinde disciplină. Dacă ajunge prea departe în anumite privinţe, aceasta este o întrebare la care va trebui să răspundem.

Die Zeit: Poate că tonul său se potrivea la Barcelona, dar nu e indicat la FC Bayern.

Hoeness: Quod esset demonstrandum! Vom vedea la final dacă a funcţionat. Am motive să sper că toţi cei de aici se vor adapta situaţiei. Dacă nu se vor potrivi, atunci sigur că va fi o problemă.

Die Zeit: Aţi fost şi jucător: ce poate face cu adevărat un antrenor?

Hoeness: Un antrenor trebuie să aprecieze corect calităţile jucătorilor. Marele talent constă în a face ca toate calităţile să se potrivească, ca fiecare jucător să se dezvolte la maximum, pentru a fi valoros în echipă. Nu întotdeauna trebuie să trimiţi pe teren cele mai bune individualităţi, ci pe acei jucători ale căror calităţi se potrivesc cel mai bine, pentru a forma cea mai bună echipă. Aceasta este arta unui antrenor.

Die Zeit: Este posibil ca un antrenor să fie slab, dar echipa să câştige, deoarece jucătorii sunt buni?

Hoeness: Da, am cunoscut asemenea cazuri, dar în prezent nu mai există.

Die Zeit: Daţi-ne un exemplu.

Hoeness: Echipele din anii ’70 erau atât de puternice, încât nu aveau nevoie de antrenori. Nu cred că echipa naţională care a câştigat titlul european în 1972 şi care avea jucători precum Beckenbauer, Netzer, Overath, Breitner şi – cu voia d-voastră – Hoeness putea fi influenţată decisiv de antrenorul de atunci, Helmut Schön. Noi stabileam totul. La un moment dat frâiele au fost preluate de Beckenbauer. Dar, în felul său, Helmut Schön a fost antrenorul potrivit la momentul potrivit. A fost un catalizator, a reuşit să menţină armonia între jucători cu personalităţi foarte puternice. Când jucam 5 contra 2 şi Beckenbauer sau Netzer, de exemplu, nu aveau chef să intre la mijloc, Helmut Schön zicea: „Atunci intru eu”. Înainte ca asta să se întâmple, se sacrifica Berti Vogts şi intra la mijloc. Şi uite aşa se rezolva problema. 

Die Zeit: Dar Schön nu ţinea prea multe discursuri despre 4-4-2?

Hoeness: Nu, normal că nu.

Die Zeit: Între timp a apărut un nou tip de antrenor, diferit de mai vechii săi colegi. Consideraţi acest lucru ca fiind un progres?

Hoeness: În ceea ce mă priveşte, cred că lucrul simplu se dovedeşte la sfârşit şi cel mai bun. Nu sutele de mii de analize computerizate şi detaliate până la extrem! Jupp Heynckes face asta ca pe timpuri, cu un marker negru, unul roşu şi altul albastru – şi deocamdată are şanse puncte avans cu Leverkusen în faţa noastră! Am spus o dată, glumind, că „după Microsoft, FC Bayern este cea mai inovativă companie”.

Die Zeit: Atunci, care sunt invenţiile cu adevărat de ajutor?

Hoeness: Să o duci pe FC Bayern în generaţia următoare, aceasta este invenţia de durată! Când eram tânăr aveam încasări de 12 milioane de mărci şi datorii de 7 milioane de mărci. Normal, atunci mă gândeam la un singur lucru: echipa, echipa, echipa. Mă ocupam doar de jucători şi transferuri. Acum, însă, am devenit o prăvălie cu vânzări de 300 milioane de euro. Am construit un stadion de 340 milioane de euro, pe care cred că-l vom plăti integral în maximum zece ani. FC Bayern este cel mai sănătos club din lume, din punct de vedere financiar. Pentru mine, acest lucru este la fel de important ca şi câştigarea campionatului. Văd totul în ansamblu. Nu mă ghidez după principiul „Cum stau la sfârşitul sezonului?”, ci după altul: „Cum este integrat acest club în societate?”. Suporterul lui FC Bayern poate fi mândru de clubul său, nu doar de echipa care joacă sâmbătă pe teren. Din păcate, aceasta este învinsă prea des. Pentru FC Bayern, locul doi este deja o catastrofă.

Die Zeit: Cine-o spune?

Hoeness: În nici un caz Uli Hoeness. Să fii în situaţia de a cumpăra un jucător ca Arjen Robben pentru 20 milioane de euro cu banii jos, nu dând fuga la bancă, aceasta face parte din filosofia mea. Putem face şi alte lucruri, numai că eu nu le fac. Mai bine mă baţi decât să-mi vând tezaurul cel mai de preţ şi să scap nevătămat. Această imagine a lui FC Bayern, de personaj negativ, care îi bate pe toţi, corespunde probabil prejudecăţilor unora şi aţâţă presa. Când stăm de vorbă cu fancluburile – nucleul dur al suporterilor noştri – imaginea noastră este cu totul alta. Şi ei vor ca echipa să câştige, dar sunt mult mai liniştiţi. Când trebuie să faci faţă zilnic atcurilor presei…

Die Zeit: Ce s-ar întâmpla, dacă aţi ignora ce spune presa?

Hoeness: Un om normal nu poate îndura asta pe termen lung. O înduri numai când eşti sigur de decizia ta, în privinţa unui antrenor, de exemplu. În cazurile lui Magath şi Klinsmann n-am mai fost aşa de siguri, la un moment dat.

Die Zeit: Nu vă faceţi griji că măriţi presiunea prin declaraţii ca cea de acum două săptămâni: „Până la Crăciun vom fi iar pe primul loc”?

Hoeness: Am spus-o ca ajutor pentru antrenor şi echipă. Am vrut să arăt că am încredere în ei.

Die Zeit: Aşadar, presa pune această presiune asupra echipei?

Hoeness: Nu poţi fi mereu primul, asta trebuie să accepte lumea. Înainte de a-i cumpăra pe Toni şi Ribéry eram pe locul patru. Atunci a publicat ziarul Bild, pe o pagină întreagă, un facsimil cu presupusa mea demisie, şi a adăugat: „Uli Hoeness semnează în colţul din dreapta, jos”. E o nebunie! Şi când vorbim astăzi despre presă, vorbim şi despre internet. 98% dintre oameni se uită toată ziua la ecranele telefoanelor lor mobile, la cele ale computerelor lor şi sunt mereu asaltaţi cu tot felul de sondaje, de genul „Are Lahm dreptate sau nu?”, „L-aţi cumpăra sau nu pe Van der Vaart?”. Oamenii devin confuzi astfel.

Die Zeit: Există vreun jucător, antrenor sau manager care a reuşit să învingă ziarul Bild după ce s-a hotărât să-i declare război?

Hoeness: Eu am încercat mereu.

Die Zeit: Şi aţi reuşit?

Hoeness: Cred că da.

Die Zeit: Acum ne păreţi a fi precum Edmund Stoiber. Şi el a avut merite uriaşe, pe care lumea nu le-a mai apreciat cum ar fi trebuit la final.

Hoeness: Nu sunt genul care să se plângă.

Die Zeit: Dar faceţi nişte constatări.

Hoeness: Dar, dar mă feresc de generalizări, pentru că nu toţi gândesc la fel. Cred că majoritatea fanilor noştri vede lucrurile aşa cum le văd şi eu. Numai că pe diverse forumuri, pe internet, există oameni care îşi manifestă frustrarea la adăpostul anonimatului şi care pot influenţa opinia publică. Totuşi, nu cred că lumea le va da dreptate la sfârşit.

Die Zeit: Pentru că tot vorbim de principii de conducere: în urmă cu câţiva ani, aţi fi crezut că CSU va scădea la la un procentaj de peste 60% la numai 43%?

Hoeness: Pe atunci n-ar fi fost posibil aşa ceva, dar după ce am văzut că s-au întâmplat anumite lucuri, această scădere nu mă mai miră.

Die Zeit: Înseamnă că succesul depinde oarecum şi de continuitatea la nivel individual?

Hoeness: Da, dar şi de cât de corect apreciază lumea o anumită situaţie.

Die Zeit: N-au început problemele CSU încă de când acest partid se afla la apogeul puterii?

Hoeness: Nu. I-am spus lui Edmund Stoiber, al cărui prieten sunt: „Cea mai mare greşeală pe care ai făcut-o, şi pe care eu vreau să o evit, este aceea că nu ai căutat din vreme oameni tineri, care să-ţi urmeze”. El nu şi-a găsit succesorul potrivit când ar fi trebuit. Beckstein nu putea fi urmaşul unei asemenea figuri legendare precum Stoiber.

Die Zeit: D-voastră v-aţi propus să vă creşteţi personal succesorul?

Hoeness: Dacă mă vor lăsa să o fac.

Die Zeit: Încă nu putem recunoaşte pe nimeni de calibrul d-voastră. Cât timp vă acordaţi?

Hoeness: Este un proces care durează între trei şi cinci ani.

Die Zeit: De acum înainte?

Hoeness: Da.

Die Zeit: Persoanele pe care le vizaţi sunt deja la club?

Hoeness: Christian Nerlinger este una dintre ele. Vor veni şi altele.

Die Zeit: Dacă Hoeness cel de azi l-ar întâlni pe Hoeness cel din tinereţe, ce sfat i-ar da?

Hoeness: Că astăzi nimeni nu mai poate sta într-o funcţie vreme de 30 de ani. Timpul acesta a trecut, eu sunt ultimul de genul ăsta.

Anunțuri

13 comentarii la “Hoeness i-a dat replica lui Lahm

  1. frate…pe romaneste e nasol. acest om este cancerul pe plan sportiv al lui Bayern…financiar e un miracol, recunosc…
    insa cum negativul iese parca mai in fata(adica e mai vizibil)…de acum il voi numi
    domnul Moarte – caci ne ucide fiecare speranta la un trofeu

  2. Ca primă impresie, şi pe mine m-a mirat că ziariştii nu l-au înghesuit mai mult cu întrebări despre jocul scârţâit al echipei şi despre foarte probabila ratare a optimilor Ligii Campionilor. Pe de altă parte, modul în care a răspuns când au fost aduse în discuţie echipe ca Barcelona, United, Bremen etc m-a distrat grozav. „Super filosofie” ăla face toţi banii, pe cuvântul meu :-). Mi-l şi imaginez înroşindu-se de nervi la auzul „inepţiilor” debitate de ziarişti. Dane, tu zici că e cancerul nostru pe plan sportiv? „Ridicol”, ca să-l citez tot pe Uli :-).

  3. Cataline…daca iti place limbajul folosit de moarte am niste intrebari:

    Ce realizari pe plan sportiv avem? Nici una…ce echipa mare am invins de la madrid incoace(2007)? nici una…ne prefacem ca totul e ok nevorbind si neinfruntand problema? Da…unde duce asta? nicaieri

    Cine stabileste strategia noastra sportiva? Moartea…
    Ce strategie avem?…Strategia strutului

    Poti spune ca totul e ok…eu casc si intru pe goal.com…si vad rezultatele din acest sezon…

  4. Ho cu tata, Dane! Am încercat să fiu ironic, d-asta am băgat şi zâmbăreţii ăia în comentariu. Nu sunt întru totul de acord cu Hoeness, cum n-am fost nici cu Lahm. Ba aş putea spune că, dintre cei doi, Lahm a avut mai multă dreptate. Nu am timp acum să intru în detalii, dar voi reveni cu o părere mai serioasă.

  5. repet…sunt de acord cu Moartea vis a vis de aspectele financiare…Bayern e un mamut in acest sens
    In schimb pe plan sportiv suntem varza…nu exista strategie…asta e parerea mea :D

  6. Uli e o persoana inteligenta, sireata, unsa cu toate alifiile si care iubeste bayern, doar ca e babalau fixist. Noi, suporterii, vrem performanta, siguranta financiara a clubului ne intereseaza mai putin. Nu e ok sa fim o echipa de locul 10 si fara performante internationale, dar sa fim pe profit. Cine nu risca, nu castiga niciodata!… Asa ca babuinul asta de uli traieste in trecut, ca sa tii pasul cu echipe ca si manchester, barca, chelsea sau real, trebuie sa investesti mah tata!

  7. Sunt de acord cu Hoeness când spune că Robben poate juca și în alte sisteme, nu doar în 4-3-3. Îi dau dreptate lui Lahm, care regretă absența mai multor jucători de mai bună calitate pe diferite posturi. Sunt de părere că lipsa unei filosofii de joc bine evidențiate, care să funcționeze ca o etichetă în asociere cu numele clubului, așa cum se întâmplă la alte formații (ex: spui Barcelona, spui 4-3-3 etc) e mai puțin importantă: după cum spunea Beckenbauer, prefer o echipă ai cărei fotbaliști se pot adapta cu succes mai multor sisteme. Corect, conducerea a greșit în cazul mai multor achiziții (ba a luat jucători care nu s-au potrivit la noi, ba a dat prea mulți bani pe ei, bani cu care putea lua alții, ba le-a dat drumul prea ușor unora), dar tot nu pot scăpa de impresia că fotbaliștii sunt principalii vinovați pentru parcursul slab din ultimii ani. Lahm are motive întemeiate să fie supărat, dar n-ar trebui să uite că nici el nu mai joacă la fel de bine ca altădată.

  8. Catalineee…esenta e asta:

    Nu există nici o persoană, simplu suporter sau specialist, care să nu spună: “Lahm are dreptate”.

    Hoeness: Asta nu mă interesează. Vă spun că Lahm s-a înşelat în aproape toate privinţele.

    Cand te crezi atoatestiutor…e nasol…
    Sigura nu ia in considerare nici o propunere…doar el are dreptate…noi, restul lumii suntem prosti

  9. Ok, fiecare o ține pe a lui, așa că repet și eu: chiar așa, doar conducerea să fie vinovată că o echipă cu mulți jucători buni ia bătaie la Mainz, face egal cu Koln și abia o bate pe Frankfurt? Nu putem învinge asemenea adversari decât dacă transferăm 3 Ribery si 2 Diego? Haida, de, să fim serioși. Dan, accept că Hoeness și restul conducerii au făcut multe greșeli, dar nu îi poți învinovăți de absolut toate relele care ni s-au întâmplat în ultima vreme.

  10. Ce haios e Uli cand vorbeste despre Barca”400 de milioane de euro datorii: super filosofie!”. Banuiesc ca nu se uita ca atunci cand compari lotul de la Bayern cu cel al catalanilor si reusitele din ultimii 5 ani pe plan international e foarte posibil sa merite acei 400 de milioane datorii.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s