Ucigaşii lui Rembrandt

Astăzi s-au împlinit fix 30 de ani de la meciul de retragere al celui mai bun fotbalist olandez din toate timpurile. La numai 31 de ani, marele Johan Cruyff plănuise să spună adio sportului care îl transformase în rege. Dar ceea ce trebuia să fie o sărbătoare s-a transformat într-un coşmar, iar Bayern nu-i deloc străină de evenimentele petrecute în seara zilei de 7 noiembrie 1978. Organizatorii au dorit, iniţial, ca Ajax-ul lui Cruyff să joace împotriva Barcelonei, ultimul club la care evoluase „olandezul zburător”, dar catalanii au refuzat propunerea, din cauza programului încărcat. În cele din urmă, s-a optat pentru formaţia germană, un alt nume mare în fotbalul european. 

Însă nimeni n-a luat în calcul uriaşa rivalitate dintre nemţi şi olandezi, în general, şi dintre cele două formaţii, în special. Înrăiţi de istoria deloc favorabilă a duelurilor cu „lăncierii” din acel deceniu şi de tratamentul sfidător la care au fost supuşi de organizatori şi public, bavarezii au luat retragerea lui Cruyff ca pe o partidă oficială, „pe viaţă şi pe moarte”. Urmarea? S-au impus cu un neverosimil 8:0, scor care reprezintă şi astăzi cea mai grea înfrângere din istoria lui Ajax, şi l-au determinat pe Johan să renunţe, pe viitor, la ideea unui meci de adio.

AJAX – BAYERN 0:8 (0:2)

Au marcat: G. Müller 2 şi 67, K.-H. Rummenigge 41, 57 şi 75, Breitner 48, 58 şi 73

Ajax: Schrijvers (70 Jager) – Meutstege (46 Meijer), Zwamborn, Krol, Everse (9 Amesen, 46 Schoenaker) – Erkens, Cruyff (85 Clarke), Lerby – Ling, Kaiser, Tahamata. Antrenor: Cor Brom

Bayern: Maier – Niedemayer, Schwarzenbeck, Augenthaler, Horsmann – Durnberger, Breitner, Rausch (46 Jol), Oblak (46 Reisinger) – G. Müller, K.-H. Rummenigge. Antrenor: Gyula Lóránt

Arbitru: Jan Beck; Stadion: Olimpic; Spectatori: 48.799; Data: 7 noiembrie 1978

În ciuda înfrângerii, Cruyff a făcut câteva faze memorabile. Oricum, scorul final a fost ca un pumnal înfipt într-un tablou de Rembrandt (Henk Spaan, editorialist la cotidianul olandez „Het Parool”, la patru zile după acel meci de pomină)

Păcat de rezultatul acela. Noi am intrat destul de relaxaţi pe teren şi am fost surprinşi de furia cu care juca Bayern. La pauză ne propusesem să luăm jocul mai în serios, dar s-a făcut imediat 3:0 şi n-am mai avut ce să facem (Johan Cruyff)

A fost cea mai oribilă întâmplare pe care mi-aş fi putut-o închipui. Era meciul de retragere al lui Cruyff, dar tabela arăta 0:8… Nu mai era nimic de spus (Ruud Krol)

Faptul că am jucat cu atâta determinare în partida aceea n-a fost cel mai finuţ lucru din partea noastră (Udo Horsmann)

Când am ieşit la încălzire, spectatorii ne-au strigat „porci de nazişti” şi ne-au scuipat. Jucătorii lui Ajax ne-au ignorat complet, de parcă eram un rău necesar. Înainte de meci le-am zis colegilor: „Azi vom face istorie. Vreau să alergaţi nu 30 de minute, nu 60, ci 90 de minute continuu. La 4:0 l-am întrebat pe Gerd Müller dacă nu cumva ne-a luat valul, dar el mi-a spus că vom continua la fel. L-am simţit dezolat pe Cruyff (Paul Breitner)

Mi-e ruşine şi acum pentru seara aia. Sunt olandez, dar am participat la umilirea lui Cruyff (Martin Jol, pe atunci jucătorul lui Bayern)

Au ales ca adversar o echipă germană. Şi nu una oarecare, ci tocmai pe Bayern! N-a fost o decizie strălucită, dar atunci nimeni nu credea că seara lui Cruyff poate fi stricată, chiar dacă nemţii făcuseră un antrenament intens imediat după sosirea la Amsterdam („Het Parool”, comentând ironic alegerea organizatorilor, la 25 de ani de la acea partidă)

Ne pare rău pentru cele petrecute la meciul de retragere al lui Cruyff, dar o parte de vină are şi Ajax, ai cărei oficiali ne-au tratat rău atunci. În plus, Johan ne ceruse să jucăm de parcă partida ar fi fost una care contează (Karl-Heinz Rummenigge, în primăvara lui 2006)