Thomas Müller, bavarezul meciului cu Australia

Thomas Müller mi s-a părut cel mai bun bavarez în meciul de ieri cu Australia (4:0). Pe locurile următoare s-au clasat Lahm, Schweinsteiger, Klose, Badstuber şi Mario Gomez. Dintre ceilalţi nemţi mi-au plăcut în mod deosebit Mesut Özil, Khedira, Podolski şi Neuer. Preferaţii voştri care au fost?

Zeul cu burtică ar păpa unşpe ţapi udaţi cu berică

Am un corp de zeu, dar am şi o burtă. (Louis van Gaal)

Ce merge mai bine la carnea de ţap? Berea la ţap, mai exact la vreo unşpe ţapi. Antrenorul nostru cel glumeţ are obiective clare pentru acest weekend. O victorie cu FC Köln, sâmbătă, asezonată cu ceva băuturică, a doua zi, când toată echipa va participa la Oktoberfest.

Lovitura Robben şi ţeapa Zé Roberto

Zvonul conform căruia urma să-l luăm de la Schalke 04 pe fundaşul dreapta Rafinha a fost dezminţit ieri de Uli Hoeness şi de Felix Magath. Dacă tot am încheiat mercato-ul estival, propun o trecere în revistă a celor achiziţionaţi şi a celor cedaţi în vara asta, cu evaluarea fiecărei mutări, chit că-i prea devreme pentru verdicte de nezdruncinat.

Borowski a plecat, Poldi vrea să vină

Headline în ştirile zilei este întoarcerea lui Tim Borowski la Bremen, după numai un an petrecut pe Allianz Arena. Sunt curios să aflu dacă mijlocaşul de 29 de ani a plecat aşa cum a venit, adică gratis, sau pe 5 milioane €, aşa cum a scris Alex, într-un comentariu la postul precedent.

Care despărţire aţi regretat-o cel mai mult?

Pentru că plecarea lui Zé Roberto, dar mai ales cea a lui Lucio i-au dezamăgit pe mulţi, pe unii dintre noi chiar rău de tot, vă propun sondajul de mai sus.

Divorţuri pe bani mulţi

După ce v-am plictisit cu cele mai scumpe unsprezece achiziţii, post pe post, realizate vreodată de FC Bayern, revin acum cu echipa fotbaliştilor pe care am încasat cele mai mari sume, atunci când i-am vândut: portarul, fundaşul dreapta etc pe care am luat cei mai mulţi bani, conform Transfermarkt.

Câţi dintre voi mai cred?

Acest 2:2 cu Hoffenheim ustură al dracu’ în combinaţie cu victoria lui Wolfsburg la Hannover. Paradoxal, putea să iasă şi mai rău, dacă noi pierdeam şi (sau) Hertha câştiga. Nu-i chiar totul praf, dar o mare parte a şanselor noastre la titlu s-au dus pe apa acestei sâmbete. Pentru a mia oară în acest sezon, nu reuşim să păstrăm un avantaj şi irosim şanse clare de gol. La acest capitol, campioni au fost Toni, Podolski, Sosa şi Şesarul.

Podolski în tot şi-n toate

3:0 cu Leverkusen, un scor care mă scuteşte de prea multe comentarii. Nu pentru că am fi jucat nemaipomenit – în prima repriză n-am marcat şi am avut probleme la contraatacurile oaspeţilor – ci pentru că de vreo câteva etape încoace mă interesează numai şi numai rezultatul. Absolut normal în această fază a sezonului, în care alergăm spre titlu umăr la umăr cu alte trei echipe.

Prietenul la nevoie se îngroapă

După ce Hoeness le-a mulțumit în mod repetat pentru că i-au bătut pe Wolfsburg și ne-au ținut în cursa pentru titlu, a sosit timpul să-i îngropăm pe cottbuși. ”Prietenii noștri”, așa cum i-a numit Uli, se chinuie din greu să evite retrogradarea, dar noi nu ne permitem să-i ajutăm. Dimpotrivă.

Orbecăind spre victorie

Din cauza unor linkuri nărăvașe n-am reușit să văd decât primul sfert de oră al meciului de azi cu Mönchengladbach (2:1). 15 minute în care impresia mea a fost că am jucat cu mai multă determinare și încredere decât în perioada Klinsmann.