Se zice că există ocazii care apar doar o dată-n viaţă şi că ideal ar fi să profiţi de ele. Ei bine, cu 47 de ani în urmă, Hamburger SV, adversarul nostru de sâmbătă, a ratat o asemenea șansă. O şansă pe care nimeni n-a mai avut-o ulterior.

Pe 20 octombrie 1965, HSV a primit vizita lui FC Bayern, în primul meci direct din Bundesliga. Ei din postura de fondatori ai competiţiei, noi din cea de proaspăt promovaţi. Partida a pus faţă în faţă, la propriu (ţineţi minte detaliul ăsta!), doi mari atacanţi germani: hamburghezul de 28 de ani Uwe Seeler, deja cunoscut la vremea aceea, şi bavarezul de numai 19 de ani Gerd Müller, care avea să-i depăşească performanţele.

Dacă tot ce ai şti ar fi scorul final, 4:0 pentru FC Bayern, ai putea spune că meciul n-a avut istoric. Fals! În minutul 33, când tabela arăta numai 2:0, Sepp Maier, portarul nostru, s-a accidentat la genunchi, suficient de nasol pentru a avea nevoie de îngrijiri medicale în afara terenului. Pentru că atunci nu erau permise schimbările, un alt jucător a trebuit să-i ţină locul între buturi, temporar.

Măgăreaţa a picat pe Gerd Müller, autorul golului secund. Puştiul a îmbrăcat tricoul de goalkeeper şi s-a pus pe apărat! Cele zece minute jucate ca portar, până la reintrarea Sepp, au fost singurele din carieră în care a trebuit să evite golurile, nu să le înscrie. Iar Hamburg a irosit ocazia de a intra în istorie drept singura formaţie din lume care i-a dat gol celui care avea să le dea goluri peste goluri tuturor.

În timpul unui meci la Hamburg l-am înlocuit pentru zece minute în poartă pe Sepp Maier şi, cu mănuşile lui mult prea mari pentru mine, am reuşit chiar să “dezamorsez” o “bombă” expediată violent de Uwe Seeler. (Gerd Müller)

Uneori, poveştile nu se repetă

Meciul amintit a fost doar primul în Bundesliga dintre cele două echipe, nu şi cel dintâi din istoria confruntărilor directe. Prima partidă oficială ever dintre HSV şi FC Bayern se disputase, de fapt, pe 22 iulie 1928, în semifinalele campionatului Germaniei. Dacă v-aş povesti ce s-a întâmplat atunci, n-o să mă credeţi! Am s-o fac, totuşi, cu riscul de a-mi spune că sunt mincinos.

Am marcat primii şi totul părea a fi în grafic, chiar dacă prima repriză s-a încheiat 1:1. Numai că, exact înainte de pauză, Alfred Bernstein, portarul nostru, şi-a rupt un deget şi n-a mai putut juca. Între buturi a intrat Emil Kutterer, un fundaş. Dacă sunteţi curioşi să aflaţi cu ce scor s-a terminat meciul, apăsaţi AICI. 37 de ani mai târziu, avea să fie o cu totul şi cu totul altă poveste.

Clasamentul etapei cu numarul 19

1. Alin, Axxter, Ionut    7p
2. B@v@r3zU, Vlad, nastase4case    6p
3. DlMuresan, Hippy, Hopo    5p
4. Catalin, Dan, Gorjanu, Ovidius    4p
5. Liviu    2p

Clasamentul general:

1. B@v@r3zU    92p    ( 4 L1, 7 L2, 6 L3, 2 L4 )
2. Ovidius    86p    ( 5 L1, 3 L2, 8 L3, 2 L4 )
3. Vlad    86p    ( 1 L1, 8 L2, 7 L3, 3 L4 )
4. Hopo    85p    ( 4 L1, 3 L2, 8 L3, 3 L4, 1 L5 )
5. Dan    84p    ( 3 L1, 6 L2, 4 L3, 5 L4, 1 L5 )
6. Axxter    84p    ( 3 L1, 5 L2, 7 L3, 3 L4, 1 L6 )
7. nastase4case    83p    ( 1 L1, 8 L2, 5 L3, 4 L4, 1 L5 )
8. Gorjanu    83p    ( 1 L1, 6 L2, 8 L3, 4 L4 )
9. Alin    76p    ( 2 L1, 2 L2, 10 L3, 4 L4 )
10. Hippy    74p    ( 1 L1, 4 L2, 6 L3, 6 L4, 2 L5 )
11. Liviu    70p    ( 3 L1, 6 L2, 4 L3, 1 L4, 1 L5 )
12. Ionut    67p    ( 2 L1, 3 L2, 3 L3, 8 L4, 1 L5 )
13. Adina    57p    ( 3 L1, 2 L2, 4 L3, 1 L4, 3 L5 )
14. Marius    52p    ( 2 L1, 1 L2, 6 L3, 3 L4 )
15. DlMuresan    43p    ( 1 L1, 4 L2, 1 L3, 3 L4, 1 L6 )
16. Alex    43p    ( 1 L1, 2 L2, 5 L3, 1 L4, 2 L5, 1 L6 )
17. Stefan    19p    ( 1 L1, 3 L3, 1 L4 )
18. Catalin    10p    ( 1 L1, 1 L4 )
19. teodor1234    2p    ( 1 L5 )

Programul etapei cu numarul 20

Nuremberg v Borussia Dortmund
Bayer Leverkusen v VfB Stuttgart
Hertha Berlin v Hannover 96
Schalke 04 v Mainz
TSG Hoffenheim v Augsburg
Wolfsburg v Borussia M’gladbach
Hamburg v Bayern Munich
SC Freiburg v Werder Bremen
FC Kaiserslautern v Cologne

Astăzi am semnat cu FC Bayern. Dacă sunteți puțin uluiți, nu-i nimic: am pățit-o și eu după-amiază. Mă aflam la muncă când am citit pe Twitter și ulterior pe site-ul oficial că FC Bayern urma să anunțe, la ora 15:00, un transfer bombă.

Am rămas mască, gândindu-mă că Nerlinger exclusese orice fel de achiziții în această iarnă. Pe de altă parte, mi-am amintit de ce declarase Hoeness recent: că echipa are nevoie de un atacant de marcă, care să suplinească eventualele absențe ale lui Gomez. În fine, neavând timp să verific informația și pe alte site-uri, am pus botul, dând chiar și pronosticuri referitoare la noul venit.

Aflând că transferul urma să fie anunțat într-o conferință de presă transmisă live pe pagina de Facebook, ceva mi-a mirosit ciudat. Nu suficient de ciudat, totuși, pentru a-mi diminua entuziasmul. Nu m-au dezumflat complet nici presupunerile apărute pe Twitter, cum că totul nu era decât o acțiune de marketing. Puțin mai târziu mă convinsesem că luasem o mare țeapă.

Scepticii avuseseră dreptate. În locul unui fotbalist adevărat, tu erai cel “transferat”. Pentru asta a fost suficient să ai cont de Facebook și să urmezi indicațiile de pe pagina similară a clubului. În câteva minute, am putut privi, uluit, un simulacru de conferință de presă în care eram prezentat drept noua vedetă a lui FC Bayern. Normal că și voi puteți fi transferați!

Mie, personal, inițiativa asta mi-a lăsat un gust sălciu. Nu-i cea mai idioată chestie pe care un club o putea face în social-media, dar nici cea mai deșteaptă. Pe foarte mulți suporteri i-a enervat rău, determinând clubul să se justifice pe site-ul oficial și pe Facebook: nu s-a dorit decât sublinierea faptului că fanii sunt al 12-lea jucător și cel mai important transfer al echipei.

Vouă cum vi se pare: gol sau autogol?

Cu un search pe Google aflați mai multe despre marea achiziție a lui FC Bayern.

Pornind de la eșecul de vinerea trecută, m-am apucat să întocmesc statistica partidelor pe care le-am câștigat în acest sezon, în toate competițiile, în condițiile în care adversarii deschiseseră scorul. Rezultatul m-a surprins neplăcut. Din totalul celor 8 meciuri în care a fost condusă cu 1-0, FC Bayern a câștigat doar 2, pierzând 6!

Unde mai pui că cele două reveniri s-au produs în fața lui Stuttgart (2-1), care a avut un om eliminat la 1-1, și a divizionarei secunde Bochum (2-1), în cupă, pe care am răpus-o abia în minutul 90! În rest, au marcat primii contra noastră și au câștigat Manchester City, Gladbach (de două ori!), Hannover, Dortmund și Mainz.

Heynckes e sub Van Gaal, dar și sub Klinsmann!

Mi-am extins “cercetarea” și asupra sezoanelor trecute.  Dracul m-a pus! Dezamăgirea a crescut cu fiecare meci analizat. Ca să n-o lungesc inutil: în prima parte a stagiunii 2010-2011, cu Van Gaal antrenor, FC Bayern câștigase 4 din cele 9 meciuri în care adversarii avuseseră 1-0 (+1 egal și 4 înfrângeri).

În 2009-2010, tot sub mandatul olandezului, echipa câștigase în aceeași perioadă 3 din cele 7 partide începute cu handicap (+1 egal și 3 înfrângeri). Chiar și bilanțul novicelui Klinsmann e mai bun decât al lui Heynckes: 4 meciuri din 11 câștigate de la 0-1 (+4 egaluri și 3 înfrângeri) în prima jumătate a sezonului 2008-2009!

La 1-0 totul merge OK. La 0-1 devenim mielușei

Se impune o primă concluzie: avem parte de cea mai slabă primă jumătate de sezon din 2008 încoace în privința meciurilor câștigate de la 0-1. Echipa lui Klinsmann a avut un procentaj de 36,36%, cea a lui Van Gaal a urcat de la 42,85% la 44,44%, iar formația lui Heynckes se zbate la numai 25%!

Paradoxal, acești băieți capabili să câștige doar un meci din patru dacă adversarii deschid scorul sunt zmei când marchează primii. În acest sezon am avut de 20 de ori 1-0. Știți cum s-au terminat respectivele partide? Cu 19 victorii, 1 remiză și 0 (zero) înfrângeri! Pe bune acuma, nu-i ciudat?

Tactica lui Gomez și absența lui Effenberg

Mario Gomez a încercat să explice ieri incapacitatea echipei de a reveni de la 0-1, sugerând și un remediu: «Nu este o întâmplare că nu am putut reveni în respectivele meciuri. Jocul nostru depinde brutal de posesie. Când adversarul are însă 1-0 și stă cu 10 oameni în careu, posesia la mijlocul terenului nu te ajută prea mult».

A doua explicație am s-o încerc eu. Dincolo de tactică, cred că păcătuim și la atitudine. La 1-0 pentru noi jucăm așa. La 1-0 pentru ei jucăm la fel. Ne mai și enervăm, dar nu scoatem fum pe nări ca altădată Kahn, Van Bommel sau Effenberg, care băgau spaima deopotrivă în adversari și în ai lor, trăgând echipa după ei.

Cine să-i imite în prezent? Neuer? Prea copil. Lahm? Prea pitic. Robben? Prea egoist. Ribéry? Prea clovn. Gomez? Prea pe altă lume. Rafinha? Prea nou. Müller? Prea isteric. Schweini? Prea introvertit, prea absent uneori, deși mi se pare singurul capabil să preia rolul lui Effe. Îl ajută și postul – și între noi fie spus – și fața .

În final, să ne rugăm pentru noi. Și pentru caprele vecinilor, să nu-și revină

Ca să vă mai înseninați, vă anunț că nici celelalte echipe din careul fruntaș nu au rupt norii la capitolul reveniri de la 0-1. Dortmund a câștigat doar 1 meci din 8 (+2 egaluri și 5 înfrângeri), Schalke a câștigat 3 din 9 (+6 înfrângeri), iar Gladbach a câștigat 2 din 8 (+2 egaluri și 4 înfrângeri). De-ar ține-o tot așa!

Revenind la partida noastră cu Wolfsburg, mă rog pentru și sper într-o victorie sâmbătă. Dacă oaspeții nu marchează primii, batem cu 4-1. Dacă o vor face, însă, tare mi-e că… Apropo: “lupii” nu ne-au mai învins din 2009, de la acel 5-1 de coșmar. E inutil, bănuiesc, să vă reamintesc că atunci au deschis scorul.

Fotografia de mai sus a fost publicată într-un articol referitor la primul turneu disputat de naționala României după Revoluție. Ea reprezintă o pagină din ziarul Bild de la începutul anului 1990, care conține o avancronică a amicalului FC Bayern – România (2:1) cu titlul «Plan: Maradona din Carpați trebuie să încânte pentru Bayern».

Ca să-și justifice titlul, jurnalistul german citează două declarații (le-am evidențiat în chenar roșu) din care reiese că Hagi chiar ne făcea cu ochiul la vremea respectivă:

Hagi ar putea fi interesant și pentru noi. (Hoeness)

Hagi este un fotbalist excelent. L-aș lua imediat, dar abia poate fi plătit. (Heynckes)

După cum știți, transferul nu s-a realizat niciodată. Bild scria, atunci, că FRF cerea 10 milioane de dolari în schimbul lui Hagi și că AC Milan oferise deja 11 milioane de mărci.

În locul românului, FC Bayern avea să achiziționeze în vara aceluiași an, pentru suma totală de 10,3 milioane de mărci, doi jucători: Effenberg și Brian Laudrup. A fost mai bine?

Ideea acestui post mi-a venit după rezultatele din weekend. Am văzut și eșecul nostru la Gladbach (1-3), și victoria Borussiei la Hamburg (5-1). M-au frapat nu scorurile în sine, ci maniera în care noi am pierdut, iar ei au câștigat. Ca să fiu mai exact, nu m-au interesat diferențele de pe tabele, ci jocul ambelor echipe. FC Bayern a evoluat mediocru, șters, fără scânteie, previzibil, în timp ce Dortmund a făcut spectacol, în condițiile în care fiecăreia i-a lipsit o vedetă: Ribéry, respectiv Götze. Este adevărat că adversarul nostru a fost mult mai în formă decât al lor, dar s-au mai văzut cazuri în care o echipă slabă a fost învinsă greu sau deloc de o mare favorită.

A doua observație are legătură cu prestațiile celor două echipe în Bundesliga și în Liga Campionilor: dacă noi am făcut față în ambele competiții, ei au ținut steagul sus doar în prima, dezamăgind în a doua. Mulți spun că Borussia a plătit prețul lipsei de experiență în Ligă. Corect, dar permiteți-mi o întrebare: asta înseamnă că FC Bayern nu are experiență în Bundesliga, de vreme ce nu-i merge cum și-ar și ne-am dori? Cum e posibil, adică, să defilezi într-o grupă cu City, Napoli și Villarreal, dar să ai viață mult mai grea în campionat? Cum e posibil să eșuezi lamentabil în fața unor adversari europeni mai accesibili (Arsenal, Marseille, Olympiakos), dar să ții pasul acasă cu münchenezii, ba să-i mai și bați?!

Deoarece n-am încă un răspuns cert la întrebarea din titlu, vă ofer în încheiere “electrocardiogramele” ultimelor 10 rezultate obținute de fiecare echipă, pentru a vă face o idee despre forma din ultimele luni. Veți observa că nu poate fi vorba de o mare diferență: FC Bayern a bifat 6 victorii și 4 înfrângeri, iar Dortmund a bifat 5 victorii, 3 egaluri și 2 eșecuri. Altfel spus, ambele au obținut câte 18 puncte! În plus, vă recomand să vedeți și cum stă treaba în clasamentul meciurilor directe dintre primele patru clasate în Bundesliga și să țineți cont inclusiv de golaverajele foarte asemănătoare din campionat: 44-13, respectiv 40-13.

FCB – ultimele 10 rezultate (S=victorie; U=remiză; N=eșec)

BVB – ultimele 10 rezultate (S=victorie; U=remiză; N=eșec)

Clasamentul etapei cu numarul 18

1. Catalin, Dan, Ovidius    6p
2. Alin, B@v@r3zU, DlMuresan, Gorjanu, Hopo, Ionut, Liviu, Vlad, nastase4case    5p
3. Axxter, Hippy    4p

Clasamentul general:

1. B@v@r3zU    86p    ( 4 L1, 6 L2, 6 L3, 2 L4 )
2. Ovidius    82p    ( 5 L1, 3 L2, 8 L3, 1 L4 )
3. Hopo    80p    ( 4 L1, 3 L2, 7 L3, 3 L4, 1 L5 )
4. Dan    80p    ( 3 L1, 6 L2, 4 L3, 4 L4, 1 L5 )
5. Vlad    80p    ( 1 L1, 7 L2, 7 L3, 3 L4 )
6. Gorjanu    79p    ( 1 L1, 6 L2, 8 L3, 3 L4 )
7. Axxter    77p    ( 2 L1, 5 L2, 7 L3, 3 L4, 1 L6 )
8. nastase4case    77p    ( 1 L1, 7 L2, 5 L3, 4 L4, 1 L5 )
9. Hippy    69p    ( 1 L1, 4 L2, 5 L3, 6 L4, 2 L5 )
10. Alin    69p    ( 1 L1, 2 L2, 10 L3, 4 L4 )
11. Liviu    68p    ( 3 L1, 6 L2, 4 L3, 1 L4 )
12. Ionut    60p    ( 1 L1, 3 L2, 3 L3, 8 L4, 1 L5 )
13. Adina    57p    ( 3 L1, 2 L2, 4 L3, 1 L4, 3 L5 )
14. Marius    52p    ( 2 L1, 1 L2, 6 L3, 3 L4 )
15. Alex    43p    ( 1 L1, 2 L2, 5 L3, 1 L4, 2 L5, 1 L6 )
16. DlMuresan    38p    ( 1 L1, 4 L2, 3 L4, 1 L6 )
17. Stefan    19p    ( 1 L1, 3 L3, 1 L4 )
18. Catalin    6p    ( 1 L1 )
19. teodor1234    2p    ( 1 L5 )

Programul etapei cu numarul 19

Hannover 96 v Nuremberg
Augsburg v FC Kaiserslautern
Bayern Munich v Wolfsburg
Borussia Dortmund v TSG Hoffenheim
Hertha Berlin v Hamburg
Werder Bremen v Bayer Leverkusen
Cologne v Schalke 04
Mainz v SC Freiburg
VfB Stuttgart v Borussia M’gladbach

Eu, unul, când am fost în situația de mai sus (la începutul carierei de suporter), am gândit ceva de genul: «Păi, nene, dacă aștia făceau spectacol în Europa, înseamnă că în Germania n-aveau adversar în perioada aia!». Aveam să aflu, ceva mai târziu, că “teoria” mea era greșită. Fotbalul fiind o chestie complexă, cauzele erau multiple. Iar una dintre ele purta un nume extrem de greu de pronunțat: Borussia Mönchengladbach.

A FOST ODATĂ…

Din 1969, când am câștigat primul titlu de campioni, și până astăzi, nici o altă echipă din Bundesliga nu a reușit (și mă îndoiesc că o va putea face în viitorul apropiat sau mediu) să ne țină piept pe o perioadă atât de întinsă: 9 ani! Intervalul 1968-1977 s-a rezumat la o luptă pentru supremația internă între cele două echipe. Schematic, titlurile de campioană s-au succedat precum silabele rostite de un bâlbâit: noi – ei – ei – noi – noi – noi – ei – ei – ei.

În faza de maxim succes din istoria clubului, lui FC Bayern i-a fost imposibil să facă în Germania ce face de vreo două decenii încoace: cam ce vrea, adică. Irepetabilei echipe din anii ’70 părea să-i fie mai ușor să facă legea prin vecini (Europa) decât în propria bătătură! Și asta (și) din cauza Borussiei, care – promovată în Bundesliga tot în 1965 – se comportă asemenea nouă în perioada amintită: ca un “aspirator” de trofee (ei 7, noi 10).

În epoca aceea, duelul dintre FC Bayern și Gladbach era punctul culminant. Lucrurile mergeau perfect și pe plan internațional. Nouă jucători de la cele două echipe deveneau campioni europeni în 1972, iar în 1974 opt deveneau campioni mondiali. Naționala era alcătuită din fotbaliștii celor două rivale. Ei câștigau Cupa UEFA, noi câștigam Cupa Campionilor Europeni. Trofeele se succedau într-un asemenea ritm, încât nu aveam timp să le aranjăm în vitrină. (Beckenbauer, citat de Dietrich Schulze-Marmeling în «Die Bayern. Die Geschichte des Rekordmeisters»)

…CA NICIODATĂ?

Numai că, dintr-o dată, obișnuită cu marcajul umăr la umăr al Borussiei, FC Bayern s-a trezit alergând singură. Din criza în care ambele echipe intraseră la un moment dat, au ieșit, pentru a străluci iarăși, doar ai noștri. Ai lor nu și-au revenit nici până astăzi. Fotbalul fiind o chestie complexă (ați uitat?), cauzele au fost multiple. Iar unele dintre ele poartă nume foarte ușor de pronunțat.

La început, ambele echipe au fost însuflețite de un neîmblânzit spirit ofensiv. Mai târziu, însă, bavarezii au început să joace mai calculat, mai inteligent tactic și mai eficient. În plus, norocul i-a plăcut mai des pe ei decât pe cei de la Borussia. (Dietrich Schulze-Marmeling)

Gladbach juca un fotbal frumos, dar îi lipsea instinctul de ucigaș. Pe acesta îl aveam noi. Ni s-a reproșat adesea asta. Să te îmbeți din propriul joc poate fi periculos. Așa era la Borussia, dar jucau minunat. (Beckenbauer)

Am spus că Borussia nu și-a revenit nici până astăzi. Trebuia să spun, poate, până ieri? Gladbach a reușit cel mai bun tur de campionat din ultimele decenii. De la “clasicele” contra noastră din anii ‘70. Un semn, cumva? M-aș bucura. Îmi pasă prea mult de adversar? Da, pentru că-mi pasă de noi. Avem nevoie de rivalii tradiționali și tari de altădată. Venim mâine, «mânjilor»! Ce faceți:

zburdați?

Borussia Mönchengladbach – FC Bayern München (1971)

sau vă lăsați dresați?

FC Bayern München – Borussia Mönchengladbach (1976)

P.S. – mesaj de la Vlad: nu uitați de concursul de pronosticuri.

Anul trecut echipa a confirmat votul majoritar, iar acum doi ani a depășit așteptările celor mai mulți.

Pentru că e weekend și pentru că nu se întâmplă nimic notabil la FC Bayern, m-am gândit să vă fac cunoștință cu ultimul local descoperit în Centrul Vechi al Bucureștiului.

Ochisem de mai bine de o săptămână Berăria bavareză Fritz, dar de intrat n-am făcut-o decât aseară. Situată pe strada Covaci, m-a îmbiat cu numele inscripționat pe un fundal în culorile landului german. Interiorul e amenajat conform tradiției nemțești: nimic pretențios, nimic care să prisoasească. Doar mese și scaune de lemn, la și pe care să-ți poți îndeplini scopul vizitei: să bei, nene, să tot bei bere de la mama ei.

Cea mai ieftină berică costă 7,5 lei, iar atmosfera e întreținută de șlagăre bavareze redate la volum discret. Am aflat că localul va fi dotat, cât de curând, cu un televizor la care se vor putea viziona meciuri de fotbal și cu ceva cârnați bavarezi.  Dacă și aceste planuri vor deveni realitate, berăria cu pricina va urca vertiginos în topul bodegilor în care îmi place să văd meciurile alor noștri. Acestea fiind zise, dau cuvântul pozelor.