Paul Breitner a câştigat clar duelul cu Uli Hoeness din 25 noiembrie 1978.

Acum fix 31 de ani şi o zi, Uli Hoeness juca pentru singura dată împotriva marii lui iubiri. După opt ani glorioşi petrecuţi la FC Bayern, actualul manager încerca să se relanseze la Nürnberg, după o accidentare serioasă la genunchi.

Pe 25 noiembrie 1978, Hoeness a venit pentru prima şi ultima oară ca oaspete pe Olympiastadion. A pierdut fără drept de apel derby-ul bavarez şi, câteva luni mai târziu, forţat de durerile care nu mai conteneau, a dat cariera de jucător pe cea de manager la FC Bayern. Mâine, după mai bine de 30 de ani în această funcţie, cel pe care mulţi l-au poreclit “inima şi sufletul acestui club” va prelua de la Franz Beckenbauer postul de preşedinte.

FC BAYERN – FC NÜRNBERG 4:0 (2:0)

Au marcat: Schwarzenbeck 4, Oblak 39, Breitner 53 şi 68 – penalty

FCB: Sepp Maier – Niedermayer, Schwarzenbeck, Augenthaler, Horsmann – Dürnberger, Breitner, Oblak, Janzon – Gerd Müller (30 Kapellmann), Rummenigge. Antrenor: Gyula Lorant

FCN: Manfred Müller – Stocker, Dämpfling, Eder, Beierlorzer – Schöll, Schmider (78 J. Täuber), Lieberwirth, Uli Hoeness – K. Täuber, Heidenreich (46 Zivaljevici). Antrenor: Werner Kern

Data: 25 noiembrie 1978; Competiţie: Bundesliga (etapa a 15-a); Arbitru: Volker Roth; Stadion: Olympiastadion; Spectatori: 50.000

Povestea asta seamănă mult cu cea de AICI.

Prea multe nu cred că mai sunt de spus. Pe mine, unul, meciurile din seara asta m-au stors de nervi şi de emoţii mai mult ca oricare altele din actualul sezon. Respectul nostru, Bordeaux! Pentru că ne-aţi învins fără drept de apel. Pentru că ne-aţi ajutat. Şi, mai ales, pentru că v-aţi respectat.

Ceva nasol stă să se întâmple. Meciul de mâine e degeaba, nu are ce să mai salveze. Nu cred că o victorie va avea efect calmant. Suporterii, conducătorii, jucătorii şi antrenorii sunt doagele aceluiaşi butoi burduşit cu pulbere.

Fanii de vreme bună huiduie, banca tehnică se sprijină periculos de zidul tot mai fragil al susţinerii conducerii, Lahm îşi critică direct şefii şi coechipierii, Toni declară încheiată relaţia cu Van Gaal, acesta continuă să-i rotească ameţitor pe titulari, iar Ribéry şi Robben lipsesc de-o veşnicie.

Haifa nu poate fi medicament, nici rezultatul favorabil la Bordeaux. Frustrarea generală este egala optimismului manifestat la începutul sezonului. Avem nevoie de cineva pe eşafod.  Duhneşte a neuroni prăjiţi în uleiul neputinţei.

Pronostichez, apocaliptic, victorie cu Maccabi, dezastru la Bordeaux şi-un cap tăiat de antrenor.

Sunt de părere că ultimele meciuri – ce vorbesc! – ultimele sezoane ale lui FC Bayern pot fi explicate doar prin blaturile de la pariuri. (Probek)

“Ciripitură” a unui fan şi bloger german pe contul său de Twitter.

Câştigătorii etapei a 13-a sunt Marius Francisc şi Vlad, acesta din urmă apropiindu-se la un singur punct de primul loc al clasamentului general. Marii pierzători ai rundei sunt Gorjanu şi Gogu, care au picat câte trei poziţii, iar printre perfomeri se numără şi Nastase4Case, Alin şi Dan, care au urcat câte două trepte în ierarhie.

Clasamentul etapei a 13-a

1. Marius Francisc şi Vlad 5p
2. Nastase4Case şi Cătălin 4p
3. Dan, Alin, B@v@r3zU, Horia şi Stefan 3p
4. Gogu, Gorjanu şi Horia Timisoreanu 2p

CLASAMENT GENERAL

1. Cătălin (•) 57p [5L1, 3L2, 2L3, 2L4, 1L6]
2. Vlad (↑1) 56p   [3L2, 3L3, 2L4, 5L5]
3. Nastase4Case (↑2) 55p   [2L3, 2L5, 3L6, 1L7, 2L8, 3L9]
4. Alin (↑2) 54p   [1L4, 1L5, 3L6, 5L7, 3L8]
5. Gorjanu (↓3) 53p   [6L1, 4L2, 2L3, 1L5]
6. Dan (↑2) 53p   [2L2, 3L3, 4L4, 1L6, 1L7, 2L8]
7. Gogu (↓3) 53p   [1L2, 3L4, 3L5, 4L6, 2L7]
8. B@v@r3zU (↑1) 53p   [1L6, 1L7, 4L8, 6L9, 1L11]
9. Horia Timisoreanu (↓2) 52p   [5L1, 3L2, 2L3, 1L5, 1L7, 1L9]
10. Stefan (↑1) 46p   [1L4, 1L7, 1L8, 1L9, 6L10, 3L11]
11. Horia (↓1) 46p   [3L10, 3L11, 5L12]
12. Marius Francisc (•) 44p   [1L4, 1L7, 1L8, 1L9, 1L10, 3L11, 5L12]
13. Alex (•) 16p   [1L5, 1L9, 1L10, 1L11, 7L13, 2L14]
14. Munchenezul (•) 8p   [1L3, 1L10, 1L11, 1L12, 2L13, 7L14]

Remarci:

• Nimeni nu a intuit deznodământul meciulurilor Wolfsburg – Nürnberg (2:3) şi Hamburg – Bochum (0:1).
• Cătălin e singurul care a nimerit-o la Frankfurt – Mönchengladbach (1:2).
• Alin e singurul care a comis-o la Schalke – Hannover (2:0).
• Alex şi Munchenezul au fost absenţii acestei etape.

Programul etapei a 14-a, care începe vineri, 27 noiembrie, ora 21:30, cu meciul Bochum – Köln:

• Bochum – Köln
• Hertha – Frankfurt
• Hoffenheim – Dortmund
• Bremen – Wolfsburg
• Mainz – Hamburg
• Nürnberg – Freiburg
• Mönchengladbach – Schalke
• Leverkusen – Stuttgart
• Hannover – FC Bayern

Pe vremea mea, FC Bayern era dependentă de Beckenbauer şi Gerd Müller. Credeţi că, fără cei doi, reuşeam să câştigăm de trei ori consecutiv Cupa Campionilor Europeni şi titlul mondial cu Germania? (Uli Hoeness)

Răspunsul managerului la observaţia ziariştilor de la Die Welt, cum că echipa e dependentă de Robben şi Ribéry.

Trei francezi, tot atâţia brazilieni, la care se adaugă câte un belgian, ghanez, englez, bosniac şi olandez: asta e reţeta mea pentru echipa ideală a jucătorilor străini care au îmbrăcat tricoul lui FC Bayern. Ale voastre care sunt? Pentru a vă uşura munca de aducere aminte, am postat mai jos lista (completă?) a stranierilor noştri.

ANGLIA

• Owen Hargreaves (mijlocaş, 1999-2007)

ARGENTINA

• Martin Demichelis (fundaş, 2004-prezent)
• Jose Ernesto Sosa (mijlocaş, 2007-prezent)

AUSTRIA

• Harald Cerny (mijlocaş, 1990-1993)
• Andreas Herzog (mijlocaş, 1995-1996)
• Stefan Maierhofer (atacant, 2005-2007)
• Peter Pumm (fundaş, 1968-1971)
• Daniel Sikorski (atacant, 2005-prezent)
• August Starek (mijlocaş, 1968-1970)

BELGIA

• Robert Dekeyser (portar, 1986-1987)
• Jean-Marie Pfaff (portar, 1982-1988)
• Daniel van Buyten (fundaş, 2006-prezent)

BOLIVIA

• Ramiro Blacut (atacant, 1965-1966)

BOSNIA

• Radmilo Mihajlovici (atacant, 1989-1991)
• Zvjezdan Misimovici (mijlocaş, 2000-2004)
• Hasan Salihamidzici (mijlocaş, 1998-2007) 

BRAZILIA

• Bernardo (mijlocaş, 1991-1992)
• Breno (fundaş, 2008-prezent)
• Giovane Elber (atacant, 1997-2003)
• Jorginho (fundaş, 1992-1995)
• Lucio (fundaş, 2004-2009)
• Mazinho (atacant, 1991-1995)
• Paulo Sergio (atacant, 1999-2002)
• Zé Roberto (mijlocaş, 2002-2006 şi 2007-2009)

BULGARIA

• Emil Kostadinov (atacant, 1995-1996)

CAMERUN

• Louis N’Gwat-Mahop (atacant, 2006-2007)

CEHIA

• David Jarolim (mijlocaş, 1997-2000)
• Ladislav Jirasek (portar, 1950-1952)

COLUMBIA

• Adolfo Valencia (atacant, 1993-1994)

CROAŢIA

• Niko Kovaci (mijlocaş, 2001-2003)
• Robert Kovaci (fundaş, 2001-2005)
• Iviţa Olici (atacant, 2009-prezent)
• Danijel Pranjici (mijlocaş, 2009-prezent)
• Bozidar Sencar (mijlocaş, 1956-1957)
• Zlatko Skorici (portar, 1972-1973)

DANEMARCA

• Johnny Hansen (fundaş, 1970-1976)
• Torben Hansen (atacant, 1973-1974)
• Viggo Jensen (mijlocaş, 1973-1974)
• Brian Laudrup (atacant, 1990-1992)
• Lars Lunde (atacant, 1986-1988)
• Sören Lerby (mijlocaş, 1983-1986)
• Allan Nielsen (mijlocaş, 1990-1991)
• Kjell Seneca (mijlocaş, 1975-1977)

ELVEŢIA

• Ciriaco Sforza (mijlocaş, 1995-1996 şi 2000-2002)
• Alain Sutter (mijlocaş, 1994-1995)

FINLANDA

• Pasi Rautiainen (mijlocaş, 1980-1981)

FRANŢA

• Alou Diarra (mijlocaş, 2000-2002)
• Valerien Ismaël (fundaş, 2005-2007)
• Bixente Lizarazu (fundaş, 1997-2004 şi 2005-2006)
• Jean-Pierre Papin (atacant, 1994-1996)
• Franck Ribéry (mijlocaş, 2007-prezent)
• Willy Sagnol (fundaş, 2003-2009)

GHANA

• Emanuel Bentil (atacant, 1995-2000)
• Samuel Kuffour (fundaş, 1993-1995 şi 1996-2005)
• Christian Saba (fundaş, 1997-1998 şi 2006-prezent)

GUINEEA

• Pablo Thiam (mijlocaş, 2001-2002)

IRAN

• Ali Daei (atacant, 1998-1999)
• Vahid Hashemian (atacant, 2004-2005)
• Ali Karimi (mijlocaş, 2005-2007)

ISLANDA

• Asgeir Sigurvinsson (mijlocaş, 1981-1982)

ITALIA

• Antonio Di Salvo (atacant, 2000-2001)
• Massimo Oddo (fundaş, 2008-2009)
• Ruggiero Rizzitelli (atacant, 1996-1998)
• Luca Toni (atacant, 2007-prezent)

NORVEGIA

• Einar Jan Aas (fundaş, 1980-1981)
• Erland Johnsen (fundaş, 1988-1990)

OLANDA

• Edson Braafheid (fundaş, 2009-prezent)
• Martin Jol (fundaş, 1978-1979)
• Roy Makaay (atacant, 2003-2007)
• Arjen Robben (atacant, 2009-prezent)
• Mark van Bommel (mijlocaş, 2006-prezent)
• Jan Wouters (mijlocaş, 1992-1993)

PARAGUAY

• Julio Dos Santos (mijlocaş, 2006-2007)
• Roque Santa Cruz (atacant, 1999-2007)

PERU

• Paolo Guerrero (atacant, 2002-2006)
• Claudio Pizarro (atacant, 2001-2007)

POLONIA

• Slavomir Wojciechowski (mijlocaş, 2000-2001)

RUSIA

• Aleksandr Karataev (atacant, 1993-1994)

SCOŢIA

• Alan McInally (atacant, 1989-1992)

SERBIA

• Duşan Jovanovici (atacant, 1973-1974)
• Miloş Milutinovici (atacant, 1960-1961)
• Anton Vuckov (atacant, 1965-1967)

SLOVENIA

• Branko Oblak (mijlocaş, 1977-1980)

SUA

• Landon Donovan (atacant, 2009)

SUEDIA

• Björn Andersson (fundaş, 1974-1977)
• Patrick Andersson (fundaş, 1999-2001)
• Johnny Ekström (atacant, 1988-1989)
• Nils-Eric Johansson (fundaş, 1998-2000)
• Conny Torstensson (atacant, 1973-1977)

TURCIA

• Hamit Altintop (mijlocaş, 2007-prezent)
• Berkant Göktan (atacant, 1998 şi 2000-2001)
• Erhan Önal (fundaş, 1976-1978)
• Ugur Tütüneker (mijlocaş, 1984-1986)

ŢARA GALILOR

• Mark Hughes (atacant, 1987-1988)

UCRAINA

• Anatoli Timoşciuk (mijlocaş, 2009-prezent)

UNGARIA

• Arpad Fazekas (portar, 1957-1961)
• Jozsef Zsamboki (mijlocaş, 1958-1960)

ZAMBIA

• Andrew Sinkala (mijlocaş, 1999-2000)

ANTRENORI

• Tschik Cajkovski (Croaţia, 1965-1968)
• Branko Zebec (Croaţia, 1968-1970)
• Gyula Lorant (Ungaria, 1977-1978)
• Pal Csernai (Ungaria, 1978-1983)
• Sören Lerby (Danemarca, 1991-1992)
• Giovanni Trapattoni (Italia, 1994-1995 şi 1996-1998)
• Louis van Gaal (Olanda, 2009-prezent)

Iată echipa celor mai buni stranieri, după părerea mea (antrenor: Trapattoni)

Pfaff

Sagnol    Lucio    Kuffour    Lizarazu

Salihamidzici Hargreaves  Zé Roberto  Ribéry

Makaay                     Elber

 La şase zile de la apariţia interviului în care Lahm critica multe dintre deciziile luate de conducerea clubului, imperiul a contraatacat prin vocea lui Uli Hoeness. Într-o discuţie prelungită cu reporterii cotidianului Die Zeit, mangerul lui FC Bayern şi-a expus punctul de vedere într-o manieră ba delicioasă, ba arogantă etc. Traducerea integrală o aveţi mai jos. 

Die Zeit: Domnule Hoeness, o spunem direct, chiar şi cu riscul de a vă supăra de la bun început: poate că Lahm a încălcat contractul atunci când a acordat acel interviu, dar problema e alta. În afara celor din conducerea clubului, nu există nici o persoană, simplu suporter sau specialist, care să nu spună: “Lahm are dreptate”.

Hoeness: Asta nu mă interesează. Vă spun că Lahm s-a înşelat în aproape toate privinţele.

Die Zeit: După Lahm, clubului îi lipseşte o strategie coerentă pe termen lung.

Hoeness: Ridicol! Ce credeţi d-voastră că s-ar întâmpla dacă un antrenor cunoscut ar veni la tine, iar tu i-ai zice: “Aceştia sunt jucătorii şi trebuie să joci în sistemul nostru”? Franz Beckenbauer a dat singurul răspuns corect: sistemul nu este hotărâtor, pentru că o echipă bună trebuie să poată juca în mai multe sisteme. Filosofia de joc o decide antrenorul.

Die Zeit: Există totuşi cluburi de succes care şi-au dezvoltat o anumită filosofie de joc de-a lungul timpului şi care angajează antrenori care se pliază pe acest concept.

Hoeness: Sunt chiar curios să aud la ce vă referiţi.

Die Zeit: Barcelona, de exemplu.

Hoeness: 400 de milioane de euro datorii: super filosofie!

Die Zeit: Arsenal îi încântă de ani de zile pe fani, cu unul şi acelaşi antrenor, Arsène Wenger.

Hoeness: Arsenal? Îmi puteţi spune cumva când au câştigat ultima oară un trofeu internaţional? Din câte ştiu, Wenger nu a câştigat până acum un asemenea trofeu. Nemaipomenit exemplu!

Die Zeit: Ca să fim cinstiţi, nici FC Bayern n-a mai câştigat de ceva timp un trofeu internaţional, spre deosebire de Manchester United, să zicem. Acolo, însă, antrenorul a avut timp patru ani să construiască o echipă şi un sistem.

Hoeness: United? După ce a fost cumpărată de familia Glazer are datorii de 700 milioane de euro. În plus, asta s-a întâmplat demult, antrenorul n-ar mai primi şi acum atâta timp la dispoziţie.

Die Zeit: Lahm a criticat cumpărarea extremei Arjen Robben, prin care clubul şi echipa au fost de fapt constrânse să renunţe la un 4-4-2 cunoscut în favoarea unui 4-3-3 abia exersat.

Hoeness: Asta-i o prostie, cu Robben se poate juca şi 4-4-2.

Die Zeit: Dar stă pe bancă un Mario Gomez, care a costat 30 de milioane de euro.

Hoeness: Abia de-ţi vine să crezi, nu-i aşa? Cum de-l cumperi pe Gomez, dar nu-l foloseşti? Vă spun că noi, la acest club, n-am cumpărat nici un jucător până acum, pe care să-l şi impunem în echipă. Am fost de părere că, dacă îl vom transfera, va juca. Ce s-a petrecut în realitate îi contrazice pe toţi aceia care aveau impresia că noi facem presiuni asupra antrenorului, ca să-l folosească. Ce credeaţi d-voastră, “ce presiune ar mai face Hoeness, dacă ar putea, ca să-l vadă jucând pe Gomez, un fotbalist care l-a costat 30 de milioane”?

Die Zeit: Când e vorba de întrebuinţarea jucătorilor sunteţi extrem de combativ.

Hoeness: Ce mă enervează astăzi este faptul că oricine vorbeşte despre sisteme. În trecut mergeam la meciuri şi priveam cine câştiga. Acum fiecare îşi dă cu părerea. Cei mai mulţi dintre cei care se consideră atât de deştepţi şi-ar rupe mâna dacă ar trebui să deseneze un anumit sistem tactic.

Die Zeit: Dar Lahm încă nu şi-a rupt mâna vorbind despre tactică.

Hoeness: Lahm se înşeală în proporţie de 90% şi vă zic şi cine stă în spatele acestei poveşti. Roman Grill, impresarul său, care a lucrat şi aici în trecut, vrea să-şi impună clienţii drept căpitani, conducători de grup. Azi dimineaţă l-am întrebat pe Grill la telefon: “De ce ai spus presei că Philipp a fost de două ori, de trei ori la întâlnire cu cei din conducerea clubului? Ştii foarte bine că nu a fost aşa”. Iar el mi-a răspuns: “Cum altfel ar putea să se individualizeze?”. Acesta a fost răspunsul lui. Nu-i ruşinos?! I-am zis: “M-am lămurit, îţi doresc o zi bună”.

Die Zeit: Bine, dar Lahm îşi poate susţine de unul singur punctul de vedere, fără ajutorul impresarului.

Hoeness: Nu vă pune pe gânduri faptul că Piotr Trochowski a început să facă recent tot felul de comentarii la Hamburg? “Avem un lot prea puţin numeros” şi aşa mai departe. În mod normal el nu poate rosti două propoziţii, dar acum vorbeşte despre politica fotbalului! Ştiţi cine este impresarul lui? Roman Grill! Chiar şi portarul nostru, Michael Rensing, a început să dea săptămânal interviuri, de când îl are pe Grill impresar – şi ce prostioare spune! Şi-a anulat ultimele şanse de a deveni portarul numărul 1 la FC Bayern din cauza acestor interviuri. Nu se poate aşa aceva!

Die Zeit: Ce i-aţi fi spus lui Lahm, dacă ar fi venit cu nemulţumirile la d-voastră?

Hoeness: Am fi dezbătut problema, ne-am fi contrazis, poate. Noi vrem jucători majori! Dar Lahm nu a venit la mine.

Die Zeit: FC Bayern este unul dintre cele mai bine conduse cluburi din Germania, dacă nu cumva şi din Europa. Aţi realizat multe lucruri aici, unele de-a dreptul minunate, dar un aspect este foarte greu de înţeles: de ce schimbaţi atât de des antrenorii?

Hoeness: Nu putem băga toate cazurile în aceeaşi oală, antrenorii au eşuat din motive diferite. Klinsmann n-a avut de la bun început nici o şansă la München. Marea noastră problemă, dar şi a lui, a fost faptul că suporterii nu l-au respectat. Asupra acestui aspect m-am înşelat în totalitate. Pe de altă parte, Ottmar Hitzfeld a stat aici pentru o perioadă lungă. Vă spun că este şi visul meu să am un antrenor timp de trei, patru sau cinci ani, numai că asta este destul de greu de realizat în prezent, pentru că ar presupune să ai succes tot atâţia ani.  

Die Zeit: Uitaţi-vă la Werder Bremen, ei au reuşit să aibă succes în aceste condiţii.

Hoeness: Succes? În Bremen nu există nici un ziar de scandal. Până la urmă, cât de des a câştigat campionatul Werder? O dată. Aţi înţeles? Ştiţi când a câştigat Hamburg titlul pentru ultima oară? În 1983! Mi-am adus aminte de acest detaliu doar când l-am auzit spunând pe un taximetrist: “Doamne, de-am mai câştiga campionatul o dată!”. Şi când a fost Schalke, atât de lăudată astăzi, pentru ultima dată campioană? Acum 51 de ani!

Die Zeit: Dar Magath a câştigat de două ori eventul şi tot a trebuit să plece. Cine s-o mai înţeleagă şi p-asta?

Hoeness: Magath este un antrenor extraordinar, despre ale cărui metode se ştie, însă, că produc un anumit grad de uzură după vreo doi ani.

Die Zeit: Nu cumva problema constă în faptul că d-voastră sunteţi aici o persoană atotputernică şi că jucătorii vin direct la d-voastră dacă au o problemă, ştirbind astfel autoritatea antrenorului?

Hoeness: În nici un caz! Eu sunt doar cel care îi ajută pe toţi. Întrebaţi-l pe Jupp Heynckes unde s-a simţit cel mai bine în ultimii 20 de ani: în cele cinci săptămâni petrecute la noi!

Die Zeit: Nu vin jucătorii des la d-voastră, ca să se plângă din cauza antrenorului sau a metodelor sale?

Hoeness: În nici un caz! De când a sosit Van Gaal n-am mai discutat aşa ceva cu nici un jucător. De cinci luni.

Die Zeit: Vă interesează ce fel de om este un anumit antrenor, înainte de a-l angaja?

Hoeness: Normal. Este exact ca la transferurile fotbaliştilor. Se poate întâmpla, totuşi, să se schimbe după ce ajung la noi.

Die Zeit: Îţi schimbă München-ul personalitatea?

Hoeness: Da, presiunea ţi-o schimbă! Van Gaal mi-a spus că aşa ceva încă nu i se întâmplase.

Die Zeit: Îl cunoaştem pe Van Gaal mai ales prin imaginea pe care o are în presă: un om care nu numai că-i lasă pe jucători pe banca de rezerve, dar uneori îi distruge de-a dreptul, un om care le pretinde fiicelor sale să i se adreseze cu “D-voastră”, lucru pe care l-a recunoscut chiar într-un interviu, chestii care nu pot reprezenta un câştig pentru o echipă!

Hoeness: Dar acelaşi om a făcut dintr-o echipă de pluton campioana Olandei şi a jucat o finală de Liga Campionilor cu Barcelona. Van Gaal este un specialist recunoscut. Am ştiut că va pretinde disciplină. Dacă ajunge prea departe în anumite privinţe, aceasta este o întrebare la care va trebui să răspundem.

Die Zeit: Poate că tonul său se potrivea la Barcelona, dar nu e indicat la FC Bayern.

Hoeness: Quod esset demonstrandum! Vom vedea la final dacă a funcţionat. Am motive să sper că toţi cei de aici se vor adapta situaţiei. Dacă nu se vor potrivi, atunci sigur că va fi o problemă.

Die Zeit: Aţi fost şi jucător: ce poate face cu adevărat un antrenor?

Hoeness: Un antrenor trebuie să aprecieze corect calităţile jucătorilor. Marele talent constă în a face ca toate calităţile să se potrivească, ca fiecare jucător să se dezvolte la maximum, pentru a fi valoros în echipă. Nu întotdeauna trebuie să trimiţi pe teren cele mai bune individualităţi, ci pe acei jucători ale căror calităţi se potrivesc cel mai bine, pentru a forma cea mai bună echipă. Aceasta este arta unui antrenor.

Die Zeit: Este posibil ca un antrenor să fie slab, dar echipa să câştige, deoarece jucătorii sunt buni?

Hoeness: Da, am cunoscut asemenea cazuri, dar în prezent nu mai există.

Die Zeit: Daţi-ne un exemplu.

Hoeness: Echipele din anii ‘70 erau atât de puternice, încât nu aveau nevoie de antrenori. Nu cred că echipa naţională care a câştigat titlul european în 1972 şi care avea jucători precum Beckenbauer, Netzer, Overath, Breitner şi – cu voia d-voastră – Hoeness putea fi influenţată decisiv de antrenorul de atunci, Helmut Schön. Noi stabileam totul. La un moment dat frâiele au fost preluate de Beckenbauer. Dar, în felul său, Helmut Schön a fost antrenorul potrivit la momentul potrivit. A fost un catalizator, a reuşit să menţină armonia între jucători cu personalităţi foarte puternice. Când jucam 5 contra 2 şi Beckenbauer sau Netzer, de exemplu, nu aveau chef să intre la mijloc, Helmut Schön zicea: “Atunci intru eu”. Înainte ca asta să se întâmple, se sacrifica Berti Vogts şi intra la mijloc. Şi uite aşa se rezolva problema. 

Die Zeit: Dar Schön nu ţinea prea multe discursuri despre 4-4-2?

Hoeness: Nu, normal că nu.

Die Zeit: Între timp a apărut un nou tip de antrenor, diferit de mai vechii săi colegi. Consideraţi acest lucru ca fiind un progres?

Hoeness: În ceea ce mă priveşte, cred că lucrul simplu se dovedeşte la sfârşit şi cel mai bun. Nu sutele de mii de analize computerizate şi detaliate până la extrem! Jupp Heynckes face asta ca pe timpuri, cu un marker negru, unul roşu şi altul albastru - şi deocamdată are şanse puncte avans cu Leverkusen în faţa noastră! Am spus o dată, glumind, că “după Microsoft, FC Bayern este cea mai inovativă companie”.

Die Zeit: Atunci, care sunt invenţiile cu adevărat de ajutor?

Hoeness: Să o duci pe FC Bayern în generaţia următoare, aceasta este invenţia de durată! Când eram tânăr aveam încasări de 12 milioane de mărci şi datorii de 7 milioane de mărci. Normal, atunci mă gândeam la un singur lucru: echipa, echipa, echipa. Mă ocupam doar de jucători şi transferuri. Acum, însă, am devenit o prăvălie cu vânzări de 300 milioane de euro. Am construit un stadion de 340 milioane de euro, pe care cred că-l vom plăti integral în maximum zece ani. FC Bayern este cel mai sănătos club din lume, din punct de vedere financiar. Pentru mine, acest lucru este la fel de important ca şi câştigarea campionatului. Văd totul în ansamblu. Nu mă ghidez după principiul “Cum stau la sfârşitul sezonului?”, ci după altul: “Cum este integrat acest club în societate?”. Suporterul lui FC Bayern poate fi mândru de clubul său, nu doar de echipa care joacă sâmbătă pe teren. Din păcate, aceasta este învinsă prea des. Pentru FC Bayern, locul doi este deja o catastrofă.

Die Zeit: Cine-o spune?

Hoeness: În nici un caz Uli Hoeness. Să fii în situaţia de a cumpăra un jucător ca Arjen Robben pentru 20 milioane de euro cu banii jos, nu dând fuga la bancă, aceasta face parte din filosofia mea. Putem face şi alte lucruri, numai că eu nu le fac. Mai bine mă baţi decât să-mi vând tezaurul cel mai de preţ şi să scap nevătămat. Această imagine a lui FC Bayern, de personaj negativ, care îi bate pe toţi, corespunde probabil prejudecăţilor unora şi aţâţă presa. Când stăm de vorbă cu fancluburile – nucleul dur al suporterilor noştri – imaginea noastră este cu totul alta. Şi ei vor ca echipa să câştige, dar sunt mult mai liniştiţi. Când trebuie să faci faţă zilnic atcurilor presei…

Die Zeit: Ce s-ar întâmpla, dacă aţi ignora ce spune presa?

Hoeness: Un om normal nu poate îndura asta pe termen lung. O înduri numai când eşti sigur de decizia ta, în privinţa unui antrenor, de exemplu. În cazurile lui Magath şi Klinsmann n-am mai fost aşa de siguri, la un moment dat.

Die Zeit: Nu vă faceţi griji că măriţi presiunea prin declaraţii ca cea de acum două săptămâni: ”Până la Crăciun vom fi iar pe primul loc”?

Hoeness: Am spus-o ca ajutor pentru antrenor şi echipă. Am vrut să arăt că am încredere în ei.

Die Zeit: Aşadar, presa pune această presiune asupra echipei?

Hoeness: Nu poţi fi mereu primul, asta trebuie să accepte lumea. Înainte de a-i cumpăra pe Toni şi Ribéry eram pe locul patru. Atunci a publicat ziarul Bild, pe o pagină întreagă, un facsimil cu presupusa mea demisie, şi a adăugat: “Uli Hoeness semnează în colţul din dreapta, jos”. E o nebunie! Şi când vorbim astăzi despre presă, vorbim şi despre internet. 98% dintre oameni se uită toată ziua la ecranele telefoanelor lor mobile, la cele ale computerelor lor şi sunt mereu asaltaţi cu tot felul de sondaje, de genul ”Are Lahm dreptate sau nu?”, “L-aţi cumpăra sau nu pe Van der Vaart?”. Oamenii devin confuzi astfel.

Die Zeit: Există vreun jucător, antrenor sau manager care a reuşit să învingă ziarul Bild după ce s-a hotărât să-i declare război?

Hoeness: Eu am încercat mereu.

Die Zeit: Şi aţi reuşit?

Hoeness: Cred că da.

Die Zeit: Acum ne păreţi a fi precum Edmund Stoiber. Şi el a avut merite uriaşe, pe care lumea nu le-a mai apreciat cum ar fi trebuit la final.

Hoeness: Nu sunt genul care să se plângă.

Die Zeit: Dar faceţi nişte constatări.

Hoeness: Dar, dar mă feresc de generalizări, pentru că nu toţi gândesc la fel. Cred că majoritatea fanilor noştri vede lucrurile aşa cum le văd şi eu. Numai că pe diverse forumuri, pe internet, există oameni care îşi manifestă frustrarea la adăpostul anonimatului şi care pot influenţa opinia publică. Totuşi, nu cred că lumea le va da dreptate la sfârşit.

Die Zeit: Pentru că tot vorbim de principii de conducere: în urmă cu câţiva ani, aţi fi crezut că CSU va scădea la la un procentaj de peste 60% la numai 43%?

Hoeness: Pe atunci n-ar fi fost posibil aşa ceva, dar după ce am văzut că s-au întâmplat anumite lucuri, această scădere nu mă mai miră.

Die Zeit: Înseamnă că succesul depinde oarecum şi de continuitatea la nivel individual?

Hoeness: Da, dar şi de cât de corect apreciază lumea o anumită situaţie.

Die Zeit: N-au început problemele CSU încă de când acest partid se afla la apogeul puterii?

Hoeness: Nu. I-am spus lui Edmund Stoiber, al cărui prieten sunt: “Cea mai mare greşeală pe care ai făcut-o, şi pe care eu vreau să o evit, este aceea că nu ai căutat din vreme oameni tineri, care să-ţi urmeze”. El nu şi-a găsit succesorul potrivit când ar fi trebuit. Beckstein nu putea fi urmaşul unei asemenea figuri legendare precum Stoiber.

Die Zeit: D-voastră v-aţi propus să vă creşteţi personal succesorul?

Hoeness: Dacă mă vor lăsa să o fac.

Die Zeit: Încă nu putem recunoaşte pe nimeni de calibrul d-voastră. Cât timp vă acordaţi?

Hoeness: Este un proces care durează între trei şi cinci ani.

Die Zeit: De acum înainte?

Hoeness: Da.

Die Zeit: Persoanele pe care le vizaţi sunt deja la club?

Hoeness: Christian Nerlinger este una dintre ele. Vor veni şi altele.

Die Zeit: Dacă Hoeness cel de azi l-ar întâlni pe Hoeness cel din tinereţe, ce sfat i-ar da?

Hoeness: Că astăzi nimeni nu mai poate sta într-o funcţie vreme de 30 de ani. Timpul acesta a trecut, eu sunt ultimul de genul ăsta.

A murit Enke, au murit atâţia. Şi ce dacă? Imunizându-ne, ne-am dezumanizat. Ne interesează mai mult cum se întâmplă, decât că se întâmplă. Iubim puţini oameni în general: părinţii, copilul, eventual soţia, unul, doi prieteni, cam tot atâtea rude. Ne ataşăm, în schimb, de mult mai multe chestii. Iubim clubul favorit, nu neapărat oamenii care-l compun, iubim job-ul propriu-zis, nu neapărat colegii, iubim ţara, nu neapărat conaţionalii, iubim nişte culori unite în denumirea de drapel, iubim maşina, iubim casa.

Aşa am fost dintotdeauna?

Ne impresionează mai mult ridicarea sau dărâmarea unei construcţii decât soarta necunoscuţilor care au murit pe schelele ori sub ruinele ei. Pentru orice privitor neutru, dispariţia unei case sub şuvoaie sau în flăcări are un impact mai mare decât trecerea în nefiinţă a proprietarului. Vrem să ştim totul despre piramidele în sine şi infinit mai puţine despre vieţile pierdute la construirea lor. Ne călcăm pe picioare la inaugurarea unui mall, călcându-i în picioare pe ce-i  ce nu-s ca noi.

Aşa am fost dintotdeauna.

Pustnicii şi sihăstria nu şi-ar avea rostul de ne-am purta cu totul altfel. Dac-am iubi mai mult omul decât chestia şi mai mulţi oameni decât chestii. Dac-am privi mai atent am avea şanse să descoperim omul de sub tricoul adversarului. Dacă n-am mai fi atât de cinici încât să ne împărţim semenii în cei pentru care viaţa este şi cei pentru care viaţa nu este, poate am reuşi să-l identificăm pe nefericitul tată al unei fetiţe moarte prematur în rămăşiţele fotbalistului aparent lipsit de griji, strivit sub roţile trenului de Hanovra.

UPDATE 5 (23:00). “Pot confirma că a fost sinucidere. Robert şi-a luat viaţa cu puţin timp înaintea orei 19:00. Despre orice alte detalii vom vorbi mâine, în cadrul unei conferinţe de presă”, a afirmat prietenul şi impresarul lui Enke, Jörg Neblung.

UPDATE 4 (22:50). Înaintea îmbolnăvirii, Enke era creditat de către jurnaliştii şi oamenii de fotbal germani cu prima şansă la titularizarea în poarta Mannschaft-ului, la Mondialul din 2010. În altă ordine de idei, site-ul Bild n-a mai funcţionat sau a făcut-o greoi de la ora 22:00, momentul postării ştirii, şi până în urmă cu câteva minute.

UPDATE 3 (22:35). “Omul se gândeşte la multe nenorociri, dar nu şi la aşa ceva. Suntem şocaţi! Sunt convins că moartea lui Enke nu are nimic de-a face cu fotbalul, chiar dacă Robert era o persoană labilă”, a declarat Martin Kind, preşedintele lui Hannover 96. În jurul orei 23:30, acesta va avea o intervenţie telefonică pe această temă la postul de televiziune DSF.

UPDATE 2 (22:30). Enke nu mai jucase în ultima vreme din cauza unei afecţiuni intestinale rare, care îl obligase şi în trecut la pauze forţate. Portarul lui Hannover 96 era tatăl unei fetiţe adoptate, în vârstă de opt luni. Primul copil al lui şi al soţiei sale, Teresa, tot o fetiţă, murise în 2006, la vârsta de doi ani, din cauza unei afecţiuni a inimii.

UPDATE 1 (22:20). Enke traversa un pasaj pietonal peste calea ferată în localitatea Neustadt am Rübenberge şi s-ar fi aruncat în gol în faţa unui tren, potrivit ultimei ipoteze lansate de oamenii legii.

Robert Enke, portarul de 32 de ani al lui Hannover 96, internaţional german şi unul dintre jucătorii aflaţi pe radarul lui FC Bayern, a murit în această seară. Din primele cercetări, poliţia nu exclude varianta sinuciderii. Dumnezeu să-l odihnească! Revin cu amănunte.