Mama lor, a tuturor înfrângerilor

By Cătălin

Diseară se vor împlini fix zece ani de când am dat pentru a doua şi ultima oară apă la şoareci ca suporter al bavarezilor. Prin urmare, celebra finală cu Manchester United nu-şi prea are locul la categoria meciuri de poveste, dar are povestea ei în ceea ce mă priveşte.

Am văzut partida în spălătoria blocului unui prieten, alături de alţi doi tovarăşi de beţii şi nebunii. Cum cei trei nu ţineau nici cu englezii, nici cu nemţii, s-au îngrijit de grătar în timpul finalei, mie rămânându-mi misiunea de a sta cu ochii pironiţi în televizor şi cu mâna plimbându-mi-se prin lada de bere. Am explodat de bucurie la golul lui Basler, dar tremuriciul m-a reapucat la scurt timp după deschiderea scorului. Nu mi-a venit să cred că Scholl şi Jancker au nimerit doar barele porţii lui Schmeichel şi i-am replicat cu un sec ”nu se ştie, mai e de jucat” prietenului care mă îmbia să vin să mănânc mici şi să fiu liniştit, pentru că “nu mai pierd nemţii pe final, după ce au condus tot timpul”.

N-am avut absolut nici o reacţie la golul lui Sheringham, dar un minut mai târziu bâzâiam la greu, din cauza lui Solskjaer. Am fost de neconsolat câteva zile bune ulterior, iar în seara aia am stat afară şi am băut bere până spre dimineaţă. A doua zi, ajuns la facultate, mi-am jignit un coleg care nu se prea omoară după fotbal, a cărui singură vină fusese că mă întrebase, cu zâmbetul pe buze, “Ce-aţi făcut, bărbosule?”. Mi-a părut rău că l-am înjurat, dar abia ceva mai târziu. Aveam să mă simt parţial răzbunat peste doi ani, când am câştigat trofeul şi i-am bătut pe ”diavoli” tur-retur, în sferturi. Dar răzbunarea deplină încă o aştept: o nouă finală cu United, de data asta cu happy-end.    

MANCHESTER UNITED – FC BAYERN 2:1 (0:1)

Au marcat: Sheringham 90+1, Solskjaer 90+2 / Basler 6

United: Schmeichel – G. Neville, Johson, Stam, Irvin – Beckham, Butt, Blomqvist (67 Sheringham), Giggs – Yorke, Cole (81 Solksjaer). Antrenor: Alex Ferguson

FC Bayern: Kahn – Babbel, Matthäus (80 Fink), Kuffour, Linke – Basler (89 Salihamidzici), Effenberg, Jeremies, Tarnat – Zickler (71 Scholl), Jancker. Antrenor: Ottmar Hitzfeld

Data: 26 mai 1999; Competiţie: Liga Campionilor (finală); Arbitru: Pierluigi Collina (Italia); Stadion: Nou Camp (Barcelona); Spectatori: 90.000

Etichete , , , , , , ,

7 Răspunsuri la “Mama lor, a tuturor înfrângerilor”

  1. Gorjanu spune:

    A fost meciul care ma facut suporter al bavarezilor!!!! Poate dak Bayern castiga cu 3-0 atunci acum nu mai ma mai omoram dupa ei.

  2. dan spune:

    frate…dupa acest meci…nu ma bucur decat dupa finalul meciului…nu mai urlu la goluri…asa d marcat am fost

  3. B@v@r3zU spune:

    ^La fel si in cazul meu, germanii m-au uimit in acea noapte.

  4. Gorjanu spune:

    Cat de repede au trecut 10 ani!!!

  5. Cătălin spune:

    10 ani au trecut repede, dar cei doi ani, cat a durat pana am pus – in sfarsit! – mana pe trofeu, mi s-au parut o eternitate. Ce credeti voi, in afara de Liverpool – Milan (2005), a mai existat un meci cu un final la fel de mirobolant?

  6. B@v@r3zU spune:

    Mario Gomez oficial la Bayern Munchen………..yeahh!!! vielen dank GOTT!!!

  7. you9 spune:

    Ce meci memorabil,la fel ca voi acea infrangere a fost motiv bun sa-i simpatizez pe bavarezi,insa marea mea iubire ramane FC Barcelona!

Lasă un Răspuns